Cum se pot vindeca rănile Orientului Mijlociu

Războiul se extinde în Orientul Mijlociu și pare că nu există alternativă la conflict. Ba există!

În lunile care au urmat după ce Hamas a comis cea mai gravă atrocitate produsă asupra evreilor de la Holocaust încoace, conflictul s-a extins în toată regiunea Orientului Mijlociu. În total, zece țări sunt implicate acum în lupte. În Gaza, soldații israelieni și Hamasul continuă să se omoare unii pe alții, în timp ce 2 milioane de oameni se confruntă cu foametea. Peste graniță, în Liban, Hezbollah și Israelul sunt într-un război de intensitate scăzută. Houthis în Yemen atacă navele de marfă, agravând o criză financiară în Egipt și declanșând represalii din partea Americii și Marii Britanii. Uciderea a trei soldați americani în Iordania, pe 28 ianuarie, de către milițiile din Irak ar putea declanșa un conflict între America și Iran, care susține „axa rezistenței”, scrie The Economist.

Este ușor să cazi în disperare, dar există o cale de ieșire. În mijlocul unei diplomații intense, conduse de America și Arabia Saudită, se conturează un acord revoluționar. Noutatea acestuia este utilizarea unei propuneri de eliberare a ostaticilor pentru a reiniția politica israeliană; folosirea acelei reinițieri pentru a deschide un drum către un stat palestinian; și apoi folosirea angajamentului Israelului în acest sens ca bază pentru un acord între acesta și Arabia Saudită, în care recunoașterea reciprocă este susținută de garanțiile de securitate americane. Oficialii spun că șansele unui acord de eliberare a ostaticilor ar putea fi de 50% și, având aceasta în vedere, șansele unui acord israeliano-saudit ar putea fi, de asemenea, de 50%. Premiul este departe de a fi sigur, evident, dar promite o nouă arhitectură economică și de securitate în Orientul Mijlociu.

Un motiv de speranță este că Israelul ar putea dori să facă o pauză în campanie. Mulți israelieni sunt disperați să-și aducă acasă ostaticii, iar lupta nu îi va elibera. Israelul a avansat către obiectivele sale militare. Hamas a pierdut jumătate din teritoriu, jumătate din luptători (spune armata israeliană), posibil o treime din tunelurile sale și mulți dintre liderii săi (dar nu cei mai importanți). De acum încolo, Israelul se confruntă cu randamente tot mai mici, plus un cost civil tot mai mare în Gaza și daune corespondente reputației sale.

Un alt motiv de speranță este că America, Egiptul, statele din Golf și Arabia Saudită au, de asemenea, motive întemeiate să lucreze împreună. Pe măsură ce războiul s-a extins, toate aceste țări au văzut întinderea completă a influenței malefice a Iranului. Prin intermediul agenților regionali, echipați cu drone și rachete, Iranul încearcă să semene haos regional, în timp ce încearcă să evite un război direct cu Israelul sau America. Toți doresc să oprească regimul său de culegători să devină puterea regională, capabilă să amenințe Israelul și Golfurile și să țină comerțul mondial ostatic. Asta ar face o farsă din descurajarea americană. Nimeni nu vrea să vadă un război ruinător între America și Israel împotriva Iranului. Pacea este singura cale de ieșire.

Planul începe cu o pauză umanitară mediată de America, Qatar și Egipt. Primul armistițiu, în noiembrie, a durat doar șapte zile; acesta ar putea dura una sau două luni și ar elibera mulți sau toți cei aproximativ 100 de ostatici israelieni rămași în etape. Acest lucru ar putea reiniția politica israeliană și ar ajuta publicul israelian să privească dincolo de ororile din 7 octombrie. America și Arabia Saudită îi cer Israelului să se angajeze într-un stat palestinian și să-și dovedească hotărârea prin, de exemplu, înghețarea așezărilor din Cisiordania.

Următorul pas implică pe Muhammad bin Salman, liderul autoritar dar modernizator al Arabiei Saudite. Înainte de 7 octombrie, lucra la un acord care să recunoască Israelul în schimbul unui tratat de apărare saudit-american. De fapt, un motiv probabil în spatele asaltului Hamasului a fost să saboteze planurile sale. În ciuda șanselor, Arabia Saudită încă se străduiește pentru această viziune. Un acord ar marca cea mai mare angajare arabă pentru pace din ultimele trei decenii. De asemenea, ar lega Israelul și ar oferi palestinienilor un angajament concret pentru statalitate. În timp, acest lucru ar putea evolua într-o alianță regională condusă de americani pentru a limita Iranul.

Două obstacole mari stau în cale: Benyamin Netanyahu, prim-ministrul Israelului, și Yahya Sinwar, liderul Hamasului în Gaza și arhitectul-terorist al lui 7 octombrie. Netanyahu este un sceptic de viață în ceea ce privește un stat palestinian. A indulcit obiectivele violente ale coloniștilor extremiști. Cu toate acestea, sondajele sugerează că doar 15% dintre israelieni cred că ar trebui să rămână la putere după război. Un armistițiu prelungit și eliberarea ostaticilor ar putea crea o deschidere pentru rivali. Benny Gantz, de exemplu, ar putea să se elibereze din cabinetul de război cu onoare. Următorul lider al Israelului ar putea fi cineva care să le spună oamenilor săi că cea mai bună fundație pentru securitatea lor nu este un război fără sfârșit, ci alianțe puternice și un drum către pace în Orientul Mijlociu.

Președintele Joe Biden ar trebui să accelereze această tranziție prin apeluri pe lângă domnul Netanyahu, la fel cum domnul Netanyahu a vorbit uneori peste capul președinților americani. Ar trebui să deschidă o ambasadă la Ierusalim pentru palestinieni, pentru a se potrivi cu cea pe care Donald Trump a deschis-o pentru Israel. Ar trebui, de asemenea, să stabilească cum vede America parametrii pentru un stat palestinian și, dacă Israelul refuză obstinat să se angajeze, să fie pregătit să recunoască unul singur.

Ce se întâmplă cu celălalt obstacol, Sinwar? Se crede că este ascuns în sudul Gaza, cu trupe israeliene deasupra. Deși a declanșat o catastrofă în Gaza, va revendica o mare victorie doar prin supraviețuire. Este posibil ca aripa armată și cea mai fanatică a Hamasului să apară după un armistițiu ca forța dominantă în Gaza și să pretindă o conducere palestiniană mai largă. Cu încurajarea Iranului, Sinwar s-ar putea să atace Israelul, să provoace represalii și astfel să saboteze orice progres către pace în Orientul Mijlociu.

Pentru a descuraja astfel de atacuri și pentru a continua demontarea tunelurilor, Israelul va menține o prezență militară în Gaza pentru o perioadă. Acest lucru va dezamăgi pe cei care doresc o retragere imediată. Dar Israelul ar trebui să fie clar că, dacă securitatea sa este garantată și Hamasul rămâne în afara puterii, atunci se va retrage. Sinwar ar putea fi rugat să părăsească Gaza pentru o țară precum Qatarul – așa cum Yasser Arafat a părăsit Libanul pentru Tunisia. El este probabil să insiste să rămână. Acest lucru ar sublinia valoarea păcii internaționale, inclusiv a statelor arabe, însărcinate cu asigurarea securității în Gaza pentru a crea spațiul necesar pentru apariția unui guvern moderat.

Pentru ca acest lucru să fie posibil, este nevoie urgentă de un impuls. Cu cât Israelul își limitează coloniștii din Cisiordania și cu cât se angajează mai credibil pentru un stat palestinian, cu atât va avea mai multă libertate de acțiune pentru a controla resturile luptătorilor Hamas. Cu cât statele arabe sunt dispuse să cheltuiască bani și să ofere securitate, cu atât mai încrezători vor fi israelienii și palestinienii obișnuiți în schimbare. Și cu cât America presează mai mult toate părțile, cu atât mai bine. Pacea și stabilitatea în Orientul Mijlociu vor fi întotdeauna greu de obținut. Dar lumea trebuie să profite de această șansă, pentru că atracția către război este neobosită.