A vrut să fie „cel iubit de Dumnezeu”: Cine este Mozart

Astăzi se împlinesc 265 de ani de la naşterea compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart, celebrul copil-minune menţionat de enciclopedia muzicii.

Mozart este artistul cu acea compoziție profundă, originală şi sensibilă, care a lăsat o moştenire unică istoriei muzicii universale, neegalată în frumusețe. Dintre cele 626 de compoziţii realizate, Mozart a fost autorul a 41 de simfonii, printre care sunt de menționat Simfonia nr. 35 Haffner, nr. 36 Linz, nr. 40 și nr. 41 Jupiter, 27 concerte pentru pian și orchestră, 7 concerte pentru vioară și orchestră, concerte pentru clarinet, pentru harpă și flaut, pentru corn și orchestră, 2 simfonii concertante, divertismente, serenade.

În muzica de cameră sunt de menționat cele 6 cvartete pentru coarde dedicate lui Haydn, sonate pentru pian, sonate pentru vioară și pian, triouri pentru vioară, violoncel și pian, cvartete pentru instrumente de suflat, sextetul „O glumă muzicală” etc. Printre multe altele, Mozart a fost autorul a 17 opere, dintre care cele mai cunoscute, jucate și astăzi pe scenele tuturor teatrelor de operă din lume, „Răpirea din Serai”, „Nunta lui Figaro”, „Don Giovanni”, „Cosi fan tutte”, „Flautul fermecat”.

Părinţii îl alintau „Wolfi”

Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart pe numele avut la naştere, a venit pe lume la la Salzburg, în Austria, la 27 ianuarie 1756, fiind fiul lui Leopold Mozart (1719-1789), dirijor adjunct al orchestrei Curţii episcopale din Salzburg şi un excelent pedagog muzical, precum şi autorul unei remarcabile metode pentru studiul viorii, şi al Annei Maria Pertl (1720-1778).

Prenumele de Theophilus a fost apoi transformat în echivalentul german Gottlieb, care tradus în italiană era Amadeus (“cel iubit de Dumnezeu”) – nume pe care îl va adopta, mai târziu, în primul sejur pe care îl va petrece în Italia. La doar patru ani, Mozart demonstra o înclinaţie muzicală uluitoare, luând, de la tatăl său, primele lecţii de clavecin. Un an mai târziu, cel pe care părinţii îl alintau „Wolfi”, susţinea, la vioară şi clavecin, concerte întregi compuse de muzicianul austriac Georg Christoph Wagenseil şi va compune, la rându-i, câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. Toate acestea încă înainte de a şti să scrie, după cum notează Radio România Cultural.

Iubea animalele de companie

Potrivit biografilor, Mozart era un copil tare glumeţ şi jucăuş, îi plăcea să joace cărţi, biliard, se pricepea la scrimă şi echitaţie, iubea animalele de companie, iar mai târziu va deveni pasionat de matematică. te, legătura cu muzica, fiindcă în muzică întâlnim numere întregi, fracţii şi o mulţime de alte lucruri interesante, legate şi de matematică…

În noaptea Anului Nou 1761/1762, Mozart a susţinut un concert la Salzburg, auditoriul de circa două mii de oameni fiind pur şi simplu impresionat. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obţine de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru „a arăta lumii acest miracol”, fiul său. Ceea ce începea ca un turneu de mică amploare pe la marile curţi regale şi imperiale ale vremii, va dura mulți ani.

A fost aruncat la gropa comună

Mai întâi va avea succes la Viena – capitala mondială a muzicii clasice, unde a cântat la Curtea Imperială, în aplauzele Mariei-Antoaneta, viitoare regină a Franţei -, apoi la Bonn, Aachen, Bruxelles, şi, în fine, la Paris. Au urmat Haga, Amsterdam şi multe alte „destinații muzicale” de succes pentru Mozart. Printre altele a avut și un an şi jumătate de călătorii în Italia, perioadă în care s-a aflat la Florenţa, Roma, Napoli şi din nou Roma, unde a fost primit la papa Clement al XlV-lea.

Numeroasele turnee, care au totalizat în jur de 3720 de zile, potrivit biografilor săi, ceea ce înseamnă mai mult de zece ani, din scurta sa existenţă de 35 de ani. Mozart moare în plin elan creator, la 5 decembrie 1791, la vârsta de doar 35 de ani, la Viena, din cauza febrei reumatismale recurente şi a complicaţiilor renale date de aceasta. Moartea sa nu a fost făcută publică, iar ceremonia funerară a fost plătită de Baronul Van Swieten, care alesese o înmormântare de rangul trei -, înmormântarea modestă, cu doar câţiva apropiaţi ca participanți. Trupul neînsufleţit a fost aruncat la groapa comună…

Destin dureros

Moartea sa a fost obiectul speculaţiilor, care s-au propagat până în ziua azi. A fost invocată iclusiv o posibilă otrăvire a sa, pusă la cale de rivalii lui, unul din numele invocate în acest sens fiind cel al lui Antonio Salieri. Salieri era compozitor și dirijor, maestru al Capelei Imperiale din Viena, rival al lui Mozart și îndrumător al lui Beethoven, Schubert și Liszt.

Recviemul din anul 1791 reprezintă ultima compoziție a lui Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791). Recviemul în re minor, cu numărul KV 626 în catalogul Köchel al lucrărilor mozartiene, este una dintre operele sale cele mai cunoscute și apreciate. Mozart a murit în timp ce îl compunea, însă pentru că era o operă comisionată, Recviemul a fost terminat de fostul său elev Franz Xaver Süssmayr. Circumstanțele neobișnuite ale elaborãrii compoziției și legătura temporală cu moartea prematură a compozitorului au dus la crearea unei serii de mituri în jurul recviemului.

După moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart, soția lui, Constanze a avut dificultăți semnificative în creșterea celor doi copii rămași în viață, Karl Thomas Mozart şi Franz Xaver Wolfgang Mozart. „Preabuna, preaiubita lui soție”, după cum o numea compozitorul în scrisori pe soția sa, nu i-a căutat mormântul timp de 17 ani, iar la câteva săptămâni după dispariția lui deja purta corespondență cu câțiva mari editori pentru a-i vinde manuscrisele.