Armata obligatorie. O ecuaţie cu două necunoscute: politicienii şi tânăra generaţie

Zilele trecute l-am auzit pe șeful Statului Major General, generalul Gheorghiță Vlad, aducând în dezbatere publică tema serviciului militar obligatoriu şi nevoia de a recruta peste trei mii de duzini de soldaţi profesonişti. Hulită de mulţi, ideea şefului SMG mi s-a părut genială, gândindu-mă în perspectivă la adolescenţii din ziua de astăzi, care-şi trăiesc viaţa online şi habar nu au cum să-şi coasă un nasture la cămaşă sau să-şi lustruiască încălţările cu cremă.

Din nefericire, slabe şanse ca o asemenea iniţiativă să prindă contur, atîta vreme cât şcoala românească a ultimilor 34 de ani a făcut din tânăra generaţie una care îşi doreşte mereu altceva, indiferent de realitatea prezentă.

Dominat de dorințe absurde și de tot felul de obsesii materiale care depășesc cu mult nevoile reale ale oricărui individ normal, tănărului care ar putea să-şi slujească ţara cu arma în mână, nu-i mai pasă de valorile fundamentale cu care au crescut părinţii şi bunicii săi, de respectul faţă de semeni, dar mai ales de România.

Tânărul care ar putea îmbrăca haina militară caută cu totul altceva care să-i folosească doar lui şi atât.

Tânăra generaţie nu mai crede în ideea de patriotism, de dragoste de Neam şi de Ţară. Ea crede doar că succesul înseamnă avere, iar averea trebuie clădită pe şmechereală, nu pe idealuri, muncă şi sacrificii.

Opinia mea este că va fi foarte greu să dinamităm atmosfera toxică în care a fost crescută şi educată tânăra generaţie, pentru a o convinge să facă armata. Chiar şi obligatorie să fie, mulţi tineri se vor sustragă de la satisfacerea serviciului militar, chit că vor fi nevoiţi să plece din ţară.

Cum să faci peste noapte un tânăr să înţeleagă că obligaţia fiecărui cetăţean al oricărui stat este aceea de a fi pregătit oricând să ia arma în mână pentru a-şi apăra ţara?

Cum să-i explici unui mânz că demnitatea oricărui individ nu este compatibilă cu averea câştigată şmechereşte peste noapte, când la tot pasul dă nas în nas cu bombardieri, vedete şi influenceri care deşi au trecut prin şcoală precum gâsca prin apă, câştigă purcoaie de bani din nimic fără ca cineva să-i deranjeze?

Ce argumente să ai pentru a convinge un tânăr cu trei cuvinte în vocabular (cool, gen, funny) să se înroleze în Armată, atâta vreme cât, dacă i-ai impune să citească un roman ţi-ar replica instantaneu că preferă să se uite la filmul care transpune volumul respectiv pe o peliculă color.

Cum să-i explici unui tânăr care se hrăneşte cu Inteligenţa Artificială că tocmai acest instrument poate împinge lumea într-un conflagraţie şi de aceea trebuie să înveţe tainele milităriei?

Cum să faci un tânăr care nu pricepe că e civilizat să cedeze locul în autobuz unei persoane vârstnice să înţeleagă că armata îl va educa să nu-şi abandoneze camaradul rănit în luptă şi să-l ducă-n spate departe de linia frontului pentru a-I salva viaţa?

Ideea reintroducerii stagiului militar obligatoriu nu are, cel puţin pentru câteva generaţii, nicio şansă de realizare. Vina pentru asta o au politicienii care au desfiinţat armata obligatorie şi au transformat şcoala dintr-o instituţie respectabilă într-un bordel care le-a permis tinerilor să râdă zgomotos de cei care se aliniază regulilor sau să-i suspecteze de prostie pe cei care acceptă reguli impuse.

În contextul geopolitic actual, este evident că pericolul unui război este mai mare ca niciodată. Cu toate acestea, politicienii români neagă un asemenea scenariu. Însă nu din cauză că acesta nu ar fi plauzibil, ci din teama că vor pierde procente importante dacă vor recunoaşte acest pericol şi vor lua decizia înrolării obligatorii a tinerilor pentru a-i pregăti în eventualitatea unui potenţial conflict.

Laşitatea politicienilor care ne conduc de a fi anulat acum ceva vreme stagiul militar obligatoriu din considerente pur electorale nu a facut decât să lase România total nepregătită în faţa unui eventual conflict. Iar istoria nu-i va uita şi nu-i va uita dacă, atunci când va fi să fie vreun conflict, milioane de tineri neinstruiţi vor fi luaţi cu arcanul şi aruncaţi în luptă.

„Unica lecție pe care o putem învăța din istorie este că oamenii nu învață nicio lecție din istorie”, spunea cândva George Bernard Shaw.
Ar fi bine ca politicienii noştri care se dau de ceasul morţii de grija Ucrainei, dar nu învaţă nimic din conflictul de la graniţa noastră să nu uite cuvintele marelui dramaturg irlandez şi să realizeze că armata obligatorie nu e doar un instrument care poate salva vieţi şi teritorii în vremuri de conflict, ci pe timp de pace ea poate deveni o adevărată universitate în care se călesc caractere adevărate.