Mircea Geoană: în fruntea sondajelor, dar fără oferte

Mircea Geoană, fostul ministru de externe și actual secretar general adjunct al NATO, se află într-o poziție paradoxală în peisajul politic românesc: cea a unui candidat fără oferte din partea mediului politic autohton. E mereu pe primul loc la capitolul încredere. Dar nimeni nu pare să aibă nevoie de un candidat independent. Situația pare surprinzătoare, la prima vedere. Dar reflectă corect complexitatea și schimbările din sfera politică românească.

Recent, Mircea Geoană a dezvăluit că liderii PSD s-au dus la el în birou pentru a-i propune să candideze la Președinția României susținut de partid. Cu toate acestea, Geoană a afirmat, pentru Digi24, că a evitat să răspundă clar la această invitație, menționând că are de terminat un job important la NATO și că este hotărât să-și ducă misiunea în condiții foarte bune. Aceste declarații au stârnit o oarecare vâlvă în spațiul public, aruncându-l pe Geoană în postura de victimă a unor jocuri politice interne care îl depășesc.

Cu toate că este perceput ca un politician cu o reputație solidă și respectat atât la nivel intern, cât și internațional, Geoană pare să fie lipsit de oferte oficiale din partea partidelor politice românești. Imaginea care sintetizează perfect poziția actuală a lui Mircea Geoană este cea a cățelușului uitat pe dinafară, care sare disperat în dreptul ferestrei, în speranța că va atrage atenția celor dinăuntru.

Măsurătorile de încredere a populației în figurile politice de notorietate nu fac distincție între candidații care vor candida real și cei care reprezintă doar niște vagi ipoteze de lucru. Mircea Geoană, Laura Codruța Kovesi, Eduard Hellvig intră în această a doua categorie. Sunt acolo, pe lista de potențiali candidați, pentru a configura, în beneficiul candidaților reali, așteptările electoratului. Sondajele sunt niște teste de orientare concepute abil. Ale căror rezultate sunt mereu protejate de scuza marjelor de eroare. Și, sper că nu se mai îndoiește nimeni, au devenit niște instrumente foarte utile de propagandă.

Geoană este un iepure de sondaje. Duce o trenă falsă. Fiindcă ipoteza unei candidaturi independente la Președinția României este exclusă total. Meniul politic românesc include doar feluri autohtone. Geoană nu va avea parte de candidatură la Președinție. Nu va risca să și-o asume independent. Fiindcă, deși nu mai face parte din meniul politic autohton, știe bine cu ce se mănâncă alegerile pe la noi.

De ce lipsesc ofertele de partid pentru Mircea Geoană?

O întrebare grea. Și câteva posibile răspunsuri:

Geoană este perceput ca un politician independent, care nu este afiliat explicit cu niciun partid politic sau curent politic dominant. Acest lucru îl face să fie o alegere mai puțin convențională pentru partidele politice care își promovează propriii membri sau care își stabilesc alianțe politice în funcție de interesele lor strategice.

Partidele politice românești sunt concentrate pe consolidarea propriilor rânduri și promovarea liderilor interni. Într-un mediu politic competitiv și polarizat, partidele sunt reticente să aducă pe cineva din afara propriilor lor structuri, chiar dacă acea persoană are o reputație solidă și un profil respectabil.

Schimbările din peisajul politic românesc, inclusiv lupta împotriva corupției, creșterea preocupărilor legate de guvernanță și transparență, influențează modul în care partidele politice își aleg candidații. Geoană nu se încadrează în anumite criterii sau standarde cerute de partidele politice în contextul actual.

Este foarte posibil ca Geoană să fie în căutarea unui sprijin mai larg și să își păstreze opțiunile deschise înainte de a lua o decizie privind viitorul său politic. Acest lucru ar putea include explorarea opțiunilor în afara partidelor politice tradiționale sau menținerea unei poziții independente pentru a-și păstra libertatea de acțiune.

Se tem partidele noastre de un candidat independent la Președinție?

Nici vorbă! Partidele românești nu se tem de nimic, niciodată. Totuși, o candidatură independentă la Președinție trebuie evitată pentru că:

Un candidat independent poate fi mai puțin predictibil și mai greu de controlat de către partidele politice. Alegând să candideze independent, acesta își păstrează autonomia și nu este obligat să urmeze linia partidului, ceea ce poate amenința interesele și agendele partidelor politice.

Un candidat independent cu o bază de sprijin solidă și o reputație respectabilă poate atrage susținerea unei varietăți de grupuri și comunități, inclusiv dincolo de baza tradițională de vot a partidelor politice. Eternii indeciși, de exemplu. Aceasta ar putea duce la o fragmentare a votului și la scăderea șanselor partidelor de a câștiga alegerile.

Dacă un candidat independent reușește să obțină un succes electoral semnificativ, acest lucru ar putea submina legitimitatea și influența partidelor politice tradiționale. Acesta ar putea deschide calea pentru mai mulți candidați independenți în viitor și ar putea slăbi puterea și controlul partidelor politice existente.

Prezența unui candidat independent puternic ar putea să exercite presiune asupra partidelor politice pentru a-și reforma și îmbunătăți modul în care funcționează. Acest lucru ar putea să amenințe statu quo-ul și confortul partidelor politice tradiționale, care ar prefera să își păstreze puterea și influența fără a fi nevoite să facă schimbări semnificative.

În concluzie, nu vom avea un candidat independent pentru Președinția României. În orice caz, nu unul cu șanse reale. Mircea Geoană își va urma destinul de înalt birocrat occidental. Iar imaginea noastră despre domnia sa va rămâne cea a izbucnirii de fericire copilărească din seara când a părut că l-a învins pe Băsescu.