De ce membrii opoziției anti-război a Rusiei nu sunt pedepsiți în mod egal

Invazia totală a Ucrainei a împărțit toate mișcările politice din Rusia în două grupuri: susținători și opozanți ai războiului.

În luna decembrie trecută, Boris Kagarlitsky, un sociolog marxist și profesor la Școala de Științe Sociale și Economice din Moscova, a fost amendat cu 600.000 de ruble (6.600 de dolari) pentru „justificarea terorismului”. Ulterior, el a fost condamnat la cinci ani de închisoare. În timpul unei înregistrări video pe canalul său de YouTube de orientare stângistă, Rakbor, Kagarlitsky a afirmat că „din punct de vedere militar, decizia ucrainenilor de a detona podul Crimeii este înțeleasă”.

În Rusia contemporană, odată cu începutul conflictului din Ucraina, reprimarea împotriva celor care exprimă sentimente anti-război sau critică acțiunile guvernului nu doar că s-a intensificat, ci a devenit o normă monstruoasă. Exprimarea opiniilor care se abat de la declarațiile oficiale ale Ministerului rus al Apărării pune oamenii în pericol de arest și condamnări nedrepte la închisoare de la 7 la 25 de ani, scrie The Moscow Times.

Uneori se argumentează că regimul Kremlinului lipsește de o ideologie concretă. Cu toate acestea, toți membrii opoziției sunt persecutați în mod egal, indiferent de credințele lor ideologice?

Invazia totală a Ucrainei a împărțit toate mișcările politice în două grupuri: susținători și opozanți ai războiului. Totuși, conform logicii Kremlinului, niciunul dintre aceste două tabere nu este imună la represiune.

În rândul activiștilor de dreapta ruși, pozițiile față de războiul din Ucraina variază considerabil. Unii, precum membrii paramilitari ai Rusich, asociați cu Grupul Wagner, susțin activ acțiunile militare. Acest grup, cunoscut pentru utilizarea simbolurilor neo-naziste, inclusiv svastici și codul 14/88, reprezintă facțiunea extremistă a dreptei care nu doar susține războiul, ci este și un participant activ, luptând de partea separatiștilor din Ucraina.

Pe de altă parte, există naționaliști de dreapta precum Dmitry Demushkin, care au exprimat dezacord cu politicile Kremlinului. După ce organizația sa a fost interzisă și Demushkin însuși a fost închis pentru declarații anti-statale, el a declarat deschis că a pierdut încrederea în idealurile Rusky mir (lumea rusă) promovate de Kremlin. Critica lui Demushkin la adresa politicii de stat și persecuția ulterioară evidențiază faptul că chiar și printre activiștii de dreapta care nu susțin războiul, există un risc ridicat de represiune.

În plus, există Yevgeny Dolganov din grupul muzical Russian Banner care, alături de acuzațiile de neo-nazism, susține că luptă pentru „viitorul nostru și viitorul copiilor noștri albi”. Cuvintele sale reflectă poziția unor activiști de dreapta care văd războiul ca pe o apărare a vorbitorilor de limbă rusă din Ucraina împotriva impunerii unei „identități ucrainene false, anti-rusești”. Un alt caz interesant este cel al lui Igor Strelkov, cunoscut și sub numele de Girkin. Strelkov este cunoscut pentru opiniile sale de dreapta, naționaliste și pentru susținerea Rusky mir, care pledează pentru protejarea populațiilor vorbitoare de limba rusă din afara Rusiei și pentru extinderea influenței Rusiei în spațiul post-sovietic.

În discursurile și scrierile sale publice, Strelkov a exprimat de mai multe ori credințele monarhiste și ideile de patriotism imperial. Critica sa la adresa guvernului rus actual și a președintelui Vladimir Putin izvorăște adesea din convingerea sa că autoritățile nu merg suficient de departe în promovarea Rusky mir. Acest lucru îl plasează într-o poziție unică printre activiștii de dreapta, unde susține simultan ideea de extindere a influenței ruse, dar critică metodele pe care statul le folosește pentru a atinge acest obiectiv.

În 2023, Strelkov a fost arestat sub acuzația de chemare publică la extremism, declanșând ample discuții despre libertatea de exprimare în Rusia și modul în care autoritățile gestionează criticile. Arestarea sa subliniază riscurile cu care se confruntă chiar și acei activiști de dreapta care par să împărtășească unele dintre obiectivele guvernului.

Astfel, Strelkov reprezintă o figură complexă în politica rusă. Pe de o parte, el susține extinderea Rusky mir, aliniindu-și poziția cu ideile de dreapta și naționaliste. Pe de altă parte, critica sa la adresa puterii existente și arestul ulterior demonstrează că chiar și astfel de opinii nu protejează împotriva represiunii dacă nu sunt în totalitate conforme cu linia oficială a Kremlinului.

Activiștii de dreapta din Rusia pot fi condiționați împărțiți în trei categorii: cei care susțin războiul și participă activ la el, cei care susțin războiul, dar critică metodele de desfășurare a acestuia, și cei care nu susțin deloc războiul. Ultimele două categorii de activiști pot fi supuși represiunilor. În esență, criticarea guvernului poate duce la pedeapsă, indiferent de credințele ideologice, deși severitatea represiunii poate fi legată de ideologie, cu unii liberali primind pedepse mai aspre.

Fracțiunea liberală pare să fi fost afectată cel mai puțin de divizarea societății. Aproape toți au vorbit împotriva războiului, pentru care au fost supuși unei represiuni severe.

Ilya Yashin, una dintre vocile cele mai puternice ale opoziției liberale, a fost condamnat la 8,5 ani într-o colonie penală sub acuzația de răspândire a „știrilor false” despre armata rusă. Arestarea și condamnarea sa au provocat un șoc în Rusia și dincolo de aceasta, servind ca un exemplu elocvent al modului în care statul folosește legislația pentru a reprima disidența.

Vladimir Kara-Murza, un alt activist liberal cunoscut, a fost arestat și acuzat de trădare de stat și răspândirea „știrilor false” despre forțele armate. Kara-Murza a fost un opozant activ al războiului din Ucraina, criticând de multă vreme autoritățile pentru represiune și corupție și militând pentru drepturile omului.

Alexei Gorinov, un deputat municipal din Moscova, a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru un discurs interpretat ca „discreditând” armata rusă.

Aceste cazuri sunt doar vârful aisbergului persecuției care vizează activiștii liberali, jurnaliștii și criticii guvernului care îndrăznesc să-și exprime opoziția față de război și autoritarism. Utilizarea acuzațiilor precum răspândirea știrilor false, discreditarea forțelor armate și chiar trădarea de stat a devenit un mod de a elimina opoziția și de a reduce la tăcere susținătorii libertății de exprimare și a valorilor democratice.

Activiștii de stânga au fost și ei divizați în ceea ce privește războiul. Partidul Comunist al Federației Ruse (PCFR) și Frontul de Stânga sunt grupuri de stânga care susțin războiul. Cu toate acestea, acest lucru s-ar putea datora faptului că PCFR și-a curățat eficient rândurile, eliminând pe toți cei disloyală față de guvernul actual. Istoricul Ilya Budraitskis a subliniat că, în timp ce conducerea PCFR a susținut în mod deschis războiul, singurii membri ai parlamentului rus care au exprimat public dezacordul cu invazia au fost trei membri ai Partidului Comunist.

Acest lucru indică o polarizare în interiorul Partidului Comunist, în special printre membrii de rând și activiști, mulți dintre aceștia fiind în dezacord cu pozițiile liderilor lor. De exemplu, Mikhail Lobanov, care a candidat pentru Duma de Stat din partea PCFR și este cunoscut pentru criticile sale la adresa războiului, a fost supus unor numeroase represiuni. A fost percheziționat în mod repetat și apoi arestat pentru 15 zile sub acuzația de nesupunere față de un polițist.

Aceste grupuri, ai căror lideri au susținut în principal războiul, au văzut cum mulți membri de rând și minorități în cadrul conducerii au demisionat în semn de protest față de poziția pro-război a liderilor lor. Budraitskis subliniază faptul că astfel de stângiști văd războiul din Ucraina ca pe o luptă împotriva capitalismului liberal occidental, pe care ei cred că ar aduce Rusia mai aproape de socialism. Cu toate acestea, realitatea arată că orice formă de opoziție, indiferent de motivele sale ideologice, se confruntă cu o represiune nemiloasă.

Susținerea publică a războiului din Ucraina nu asigură imunitate împotriva represiunii politice. În ciuda susținerii războiului, Udaltsov și alți activiști de stânga au fost, de asemenea, supuși repercusiunilor. Udaltsov a fost acuzat de terorism pentru susținerea membrilor unui grup marxist arestați în Ufa. Se pare că represiunea poate fi bazată pe solidaritatea de clasă a forțelor de securitate din Rusia.

Pe scurt, dacă forțele de aplicare a legii acuză un grup de activiști de terorism, oricine îi susține este automat considerat terorist, indiferent de ideologia lor politică. Kagarlitsky a fost acuzat după un principiu similar. Procuratura a încercat să argumenteze că titlul videoclipului său „Salutări explozive de la Mostik the Cat” a încercat să justifice explozia podului Crimeii, care este considerată oficial un act de terorism.

După începerea acestui război, unii activiști de stânga au părăsit Rusia. Cu toate acestea, chiar și în țările CSI, ei continuă să se confrunte cu persecuții politice. Evident, serviciile de securitate ruse și kirghize colaborează strâns. În special, activiștii de stânga Ryzhkov, Krylova și Skoryakin au fost reținuți de forțele de ordine kirghize din Bishkek.

Astfel, logica persecuției politice a activiștilor anti-război din Rusia nu este atât de simplă pe cât pare la prima vedere. La o primă examinare, ar putea părea că persecuția este asociată exclusiv cu o poziție anti-război și este la fel de crudă față de toate orientările politice.

Dar lucrurile nu stau chiar așa. Activiștii liberali anti-război sunt cei mai persecutați. Orice reacție la aceasta este asociată de propagandiștii ruși cu elitele occidentale și persoanele LGBTQ+, ceea ce pare să intensifice reacția autorităților. Așa că hai să încercăm să înțelegem această ideologie.

În absența unui nume, studiile de caz din acest articol ne pot ajuta să înțelegem ideologia la care Kremlinul vrea să se conformeze rușii. În primul rând, susținerea războiului nu oferă în sine imunitate împotriva represaliilor. Trebuie să fii nu doar pentru război, ci și să crezi că acesta este condus corect de către stat. Trebuie, de asemenea, să te ridici pentru aceleași principii ca autoritățile. Principalul criteriu este capacitatea ta de a te conforma, așa cum face Partidul Comunist, simțind direcția politică a autorităților.

În al doilea rând, filozofia politică a unei persoane este mai puțin importantă, deși în cazuri precum cel al lui Strelkov, poate scurta sentința. Acest lucru ne arată că ceea ce contează cu adevărat pentru guvern este susținerea războiului în modul corect. Ceea ce îi unește pe oamenii pedepsiți de Kremlin este că s-au abătut de la ideologia foarte subtilă, ascunsă, fără nume, a elitelor politice din Rusia.