O nouă directivă europeană privind certificatele de carbon e „pe țeavă”

Negociatorii din Parlamentul European și cei din Consiliu au ajuns la un acord politic provizoriu cu privire la un nou cadru voluntar de certificare pentru stocarea carbonului în UE, care are ca scop stimularea implementării acestuia și îmbunătățirea capacității Uniunii de a cuantifica, monitoriza și verifica astfel de activități.

Noua lege acoperă diferite tipuri de stocări de carbon, și anume stocarea permanentă a carbonului, în special prin tehnologii industriale, stocarea carbonului în produse de lungă durată și sechestrarea lui în culturi. Domeniul de aplicare a fost, de asemenea, extins pentru a acoperi anumite tipuri de activități agricole care reduc emisiile din solurile agricole, cu condiția ca acestea să conducă la o îmbunătățire generală a bilanțului de carbon din sol. Reducerea eliberării de metan din fermentația enterică sau gestionarea gunoiului de grajd de la animale va fi inclusă ca parte a revizuirii din 2026.

Vor exista diferite unități pentru aceste diferite categorii datorită diferențelor și impactului asupra mediului. Colegislatorii au solicitat Comisiei să dezvolte diferite metodologii de certificare pentru aceste categorii, subliniind că îndepărtarea permanentă a carbonului trebuie să însemne stocarea carbonul atmosferic sau biogen timp de câteva secole pentru a fi certificate, iar produsele pentru cel puțin 35 de ani. Activitățile de stocare a carbonului în culturi trebuie menținute timp de cel puțin cinci ani.

Pentru a promova utilizarea durabilă și eficientă a resurselor limitate de biomasă, metodologiile de certificare trebuie să asigure coerența cu aplicarea principiului utilizării în cascadă a biomasei, astfel cum este prevăzut în Directiva privind energia regenerabilă modificată.

Pentru ca orice activitate să se califice pentru certificare, trebuie să depășească atât cerințele UE, cât și pe cele naționale pentru operatorii individuali, iar efectul stimulativ al certificării trebuie să fie necesar pentru ca activitatea să devină viabilă financiar.

Colegislatorii au convenit, de asemenea, că toate eliminările de carbon și reducerile de emisii generate în temeiul prezentului regulament vor contribui la realizarea contribuțiilor determinate la nivel național (NDC) ale UE, în temeiul Acordului de la Paris.

Ei au convenit și să stabilească cerințe minime de durabilitate pentru a se asigura că activitățile nu conduc la daune semnificative asupra mediului (atenuarea și adaptarea la schimbările climatice; biodiversitatea; utilizarea durabilă și protecția resurselor de apă și marine; tranziția la o economie circulară) întrucât activitățile de imobilizare a carbonului în culture trebuie să genereze cel puțin beneficii colaterale pentru biodiversitate și ecosisteme. Unitățile certificate care generează co-beneficii, în special pentru biodiversitate, trebuie să aibă o valoare economică mai mare.

Pentru a asigura transparența sistemului și pentru a evita riscul de fraudă și de dublă numărare a stocărilor de carbon, Comisia stabilește un registru public al UE pentru stocările de carbon și reducerea emisiilor din sol în cel mult patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Acesta trebuie să conțină documentele legate de procesul de certificare, inclusiv certificate și rezumate ale auditurilor.

Raportorul Lídia Pereira (PPE, PT) a declarat: „Sunt foarte încântată că primul cadru de certificare pentru stocarea carbonului este pe cale să devină realitate. Acordul la care s-a ajuns astăzi cu privire la acest act legislativ important va face din UE un lider global în stocarea carbonului. Aceasta va stimula investițiile private și va dezvolta piețele voluntare de carbon, respectând în același timp integritatea climatică și prevenind degradarea ecologică. Aștept cu nerăbdare adoptarea lui finală de către

Acordul urmează să fie adoptat de către Parlamentul European și de Consiliu, după care noua lege va fi publicată în Jurnalul Oficial al UE și va

În aprilie 2023, Parlamentul a adoptat o rezoluție privind ciclurile durabile ale carbonului în care se spune că, deși UE trebuie să acorde întotdeauna prioritate reducerilor rapide și previzibile ale emisiilor de GES, eliminările de carbon trebuie să joace un rol tot mai mare în atingerea neutralității climatice a UE până în 2050, pentru a echilibra emisiile care nu pot fi eliminate.