Viitorul rezervelor de hrană este într-un „grav pericol”

Omenirea caută soluții

Potrivit ONU, ţările trebuie să dubleze, până în 2030, productivitatea şi veniturile micilor producători de alimente în scopul eliminării foametei şi pentru a sigura accesul tuturor oamenilor la hrană. Rezerva trebuie să crească. Deja unul din nouă oameni nu are suficientă hrană, iar populaţia lumii va creşte, potrivit estimărilor, la 9,8 miliarde, până în 2050.

Rezerva globală de hrană

Chiar dacă există circa 6.000 de specii de plante care pot fi folosite în alimentaţie, mai puţin de 200 sunt consumate pe scară largă şi doar nouă reprezintă cea mai mare parte din producţia agricolă a lumii, a precizat FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură) în primul raport care evaluează biodiversitatea sistemelor de alimentaţie.

De la insecte la iarba de mare, crustacee şi ciuperci, aproape un sfert din circa 4.000 de specii sălbatice sunt în declin, cele mai afectate regiuni fiind America Latină, Asia şi Africa. Producţia de alimente trebuie să devină mai diversă şi să includă specii care nu sunt consumate pe scară globală, dar ar putea face faţă mai bine la un climat ostil şi la boli, se mai spune în raport.

Viitorul rezervelor de hrană este într-un „grav pericol”, din cauza numărului de specii de animale şi plante care dispar cu repeziciune, se arată într-un raport al ONU, în contextul în care omenirea se confruntă cu nesiguranţa alimentară pe fundalul creşterii numărului de locuitori.

Potrivit ONU, ţările trebuie să dubleze, până în 2030, productivitatea şi veniturile micilor producători de alimente în scopul eliminării foametei şi pentru a sigura accesul tuturor oamenilor la hrană.

Deja unul din nouă oameni nu are suficientă hrană, iar populaţia lumii va creşte, potrivit estimărilor, la 9,8 miliarde, până în 2050.

Poluarea și exploatarea excesivă pun în pericol rezerva lumii de hrană marină

Peste 90% din rezerva mondială de hrană marină este pusă în pericol de evenimentele cauzate de schimbările climatice, iar ecosistemele subacvatice din China, SUA și Norvegia ar putea fi printre cele mai afectate din aceste cauze.

Poluarea și temperaturile crescute sunt doi dintre factorii care contribuie cel mai mult la pericolele ce ne amenință mările și oceanele.

Alimentele de producție marină asigură nutrienții necesari pentru aproximativ 3.2 miliarde de oameni la nivel global sau aproape jumătate din populația planetei. De aceea, este crucial să protejăm cele aproape 2.200 de specii de animale și plante care constituie o parte din dieta noastră.

Reprezentanții ONU au aprobat, recent, primul tratat destinat protejării tuturor mărilor și oceanelor din lume și a habitatelor acestora, care va deveni lege odată ce este semnat de cel puțin 60 de state.

Populaţia planetei are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci

Chiar dacă pare puţin plauzibil ca apa să se termine, în condiţiile în care 70% din suprafaţa Terrei este formată din apă, totuşi, procentul apei dulci este de doar 2,5%, o mare parte din această cantitate fiind stocată în gheaţă şi zăpadă. În realitate, populaţia are acces imediat la doar 1% din resursele de ape dulci.

Circa un milion de oameni mor, anual, din cauza utilizării apei infestate sau a lipsei acesteia şi 844 de milioane de persoane nu au acces la apă potabilă, deşi 70% din suprafaţa planetei este acoperită de apă. Problemele legate de penuria de apă la nivel global nu mai reprezintă o chestiune ipotetică, ci o realitate concretă.

Cu 2.500 de izvoare şi 60% din apele minerale din Europa, România este unul dintre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apă. Chiar şi aşa, nu este total ferită de pericolul unei crize la nivel hidrologic.

„Criza apei de la nivel mondial nu urmează să se declanșeze, ci s-a declanșat deja, iar schimbările climatice nu vor face altceva decât să o agraveze”, a afirmat directorul executiv al UNICEF Henrietta Fore. „Copiii sunt cele mai afectate victime. Când puțurile seacă, copiii sunt cei care nu merg la școală din cauză că trebuie să aducă apă. Când secetele împuținează rezervele de hrană, copiii suferă de malnutriție și de retard de creștere. Când lovesc inundațiile, copiii se îmbolnăvesc de boli transmise prin apă. Iar când scad resursele de apă, copiii nu se pot spăla pe mâini pentru a se proteja de boli.”

„Depozitul Apocalipsei” – cea mai mare rezervă de semințe

Rezerva globală de seminţe din Svalbard, depozitată în grote săpate în permafrostul de pe insula norvegiană Spitsbergen, aflată la jumătatea distanţei dintre Europa şi Polul Nord, reprezintă un proiect lansat în 2008 ca o ultimă soluţie de rezervă pentru băncile de gene din lume, pentru a proteja plantele în faţa riscurilor de război, boli şi schimbări climatice, informează Agerpres.

Camerele depozitului, care sunt deschise doar de trei ori pe an pentru a limita expunerea seminţelor la factorii de mediu din lumea exterioară, sunt menţinute la o temperatură constantă de -18 grade Celsius.

Lăzile depozitate conţin seminţe ale unor plante de cultură cum ar fi fasole, orz, fasole-pestriţă, porumb, orez, mei şi sorg.

„Conservarea diversităţii genetice în această fortăreaţă din Arctica asigură adaptabilitatea şi rezilienţa culturilor noastre, garantând securitatea alimentară pentru generaţiile viitoare”, a declarat directorul executiv al Crop Trust, Stefan Schmitz.

Rezerva de stat a României

Statul român păstrează în mai multe depozite, pentru situații considerate excepționale, alimente, grâne, rezerve de carburanți, medicamente și haine.

Aproape 4,5 milioane de euro merg la diferite fabrici de conserve care s-au înscris la licitația publică anunțată de Administrația Națională a Rezervelor de Stat.

Administrația a transmis de fiecare dată că sunt stocuri suficiente din mai multe alimente. Astfel, diferite conserve de carne sau legume, dar și ulei, orez, zahăr, mălai și făină se află în cantități impresionante în rezerva de stat.

România cumpără mii de tone de conserve din carne de porc în suc propriu, conserve din pateu de ficat de porc, dar și conserve de ciorbă.

De asemenea, Administrația este obligată să asigure la nevoie corturi, paturi, saltele, perne, apă plată sau apă minerală.