Obezitatea: Mi se taie respirația când mă aplec
Declarațiile unui supraponderal de 54 de ani, care are 170 de kilograme.
Obezitatea este o maladie care se exprimă prin creșterea exagerată a greutății corporale (peste 25% față de greutatea normală), cauzată de acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor.
Pe 4 martie 2024, a fost Ziua Mondială a Obezității. Am vorbit cu un prieten supraponderal despre cum se descurcă zilnic.
„Am fost gras de mic”
L-am sunat Cornel și l-am întrebat dacă are timp să ne vedem. Mi-a zis că termină munca la ora 17:00 și pe la 18:00 ne putem vedea.
– Despre ce e vorba? m-a întrebat.
– Câte kilograme ai?
– Multe!
– Asta știu, daʾ câte?
– 170 de kile.
M-am întâlnit cu el. S-a așezat, după ce a verificat stabilitatea scaunului.
În anul 2020, aproape 1 miliard de oameni, adică 1 din 7 persoane, sufereau de obezitate.
Am fost curios dacă s-a îngrășat dintr-o dată sau așa a fost mereu.
„Am fost gras de mic. La naștere am avut 5,8 kilograme. La 20 de ani, când am terminat armata, aveam 86. Am început să cresc în greutate, ajunsesem la 110. Pe la 23-24 de ani, după facultate, a fost singura perioadă din viața mea când am slăbit. Am început un stil de viață sănătos și am ajuns la 84 de kilograme în șase luni.
După aceea s-a ales praful. Au apărut fast food-urile. Am început să consum alcool, să fumez.”
Pentru obezi, urcatul scărilor este un efort uriaș
L-am întrebat când întâmpină cele mai mari probleme.
„Cel mai greu este mersul pe jos sau să stau în picioare. Aceasta se întâmplă cam de 5 ani. Am făcut 8 ani de taximetrie și m-am obișnuit să stau pe scaun. Atunci m-am și îngrășat, am ajuns la 140 de kilograme. Obezitatea mi-a înmuiat genunchii, mușchii de la picioare și am început să am probleme cu coloana. Nu știu dacă pot să stau o jumătate de oră în picioare. Și, de atunci, am tot acumulat kilograme.
Urcatul scărilor este un efort uriaș. Evit să urc scări. Din cauza greutății, am mari probleme cu genunchii. La muncă trebuie să cobor o scară în spirală ca să ajung la toaletă și e chinul de pe lume. La urcare, la fel. Muncesc la birou, stau pe scaun.”
„Toate mi se par mici”
„Este foarte greu să stau pe scaun în mijloacele de transport, lângă altcineva, locurile sunt făcute pentru persoane slim. Cel mai bun în troleu este scaunul din față, cel pentru handicapați. Toate mi se par mici. Ca să nu mai vorbesc de scaune, în general, de la restaurante, terase. Niciodată nu sunt încăpătoare.
Cabina de duș este strâmtă. Este un efort fantastic să mă spăl, abia mă mișc. Sunt multe situații în care am senzația de claustrofobie, mă simt înghesuit în toaletele publice, de exemplu. În lift, dacă sunt singur, nu este nicio problemă.
Ușile sunt mici, mai ales cele de baie și de bucătărie, chiar și de apartament. De regulă intru pe lateral. Sunt multe situații cu probleme pentru mine.”
În România, conform Institutului Național de Statistică, în anul 2022 peste 62 % dintre persoane erau supraponderale sau obeze, iar studiul realizat de Institutul Național de Sănătate Publică în anul 2020 arată că 3 din 10 copii cu vârsta de 7-9 ani sunt supraponderali sau suferă de obezitate.
– Cu încălțatul cum este?
– Cum să fie… Prefer să mă încalțe altcineva. Chin. Dar mă descurc cu un încălțător. Îmi iau încălțămine lejeră, cu elastic, fără șireturi. Mai rău este cu trasul ciorapului pe picior. Este groaznic. Mi se taie respirația când mă aplec. Nu-ți mai spun cu igiena, cu tăiatul unghiilor de la picioare. Obezitatea nu este ușoară.”
Obezitatea provoacă diverse afecțiuni: apar insuficiența pulmonară, insuficiența cardiacă, tensiunea arterială.
Federaţia Mondială Împotriva Obezităţii estimează că 51% din populaţia lumii, adică peste 4 miliarde de oameni, vor fi obezi sau supraponderali în următorii 12 ani.
Haine pentru obezi
– De unde îți cumperi hainele?
„Hainele mi le cumpăr de la un magazin specializat pe dimensiuni mari. Îmi cumpăr de aici de peste 10 ani. Și prețurile sunt pe măsură. De exemplu, un tricou simplu este 100 de lei. Un pantalon de blug ordinar este 250 de lei. Cel puțin găsesc orice haine, chiar și de iarnă, găsesc curele, orice. Eu port măsura 7XL. Nu mai știu pe nimeni care să aibă greutatea mea.
Mă gândesc continuu cum aș putea să slăbesc, consider că este un gest de voință extrem. Trebuie să-mi schimb radical viața. În ultimele două luni, am redus la mai mult de jumătate mâncarea, am eliminat sucurile, zahărul, am redus drastic alcoolul, dar nu se simte nimic.
Până nu încep să fac mișcare, să ard caloriile, nu am nicio șansă. E foarte greu, dar asta este singura soluție.”
Când am ajuns acasă m-am cântărit. 107 kilograme. Dragă Cornele, nu ești singurul obez!