De ce n-ar produce România carne de porc în laborator? Debușeu pentru cerealele autohtone

S-a găsit soluția pentru una dintre cele mai mari probleme ale agribusiness-ului de la noi: de ce nu ar produce România carne de porc sau de vită în laborator, așa cum fac și alte nații, folosind aminoacizii din cereale, care oricum iau calea străinătății și încă la prețuri mici.

Nu de alta, dar, în condițiile în care zootehnia românească este în declin de ani buni, iar producția internă de carne de porc, de exemplu, nu poate să fie asigurată din intern, apelându-se la importuri semnificative, producția de carne în laborator ar putea fi o soluție, mai ales că avem și cereale din belșug, care oricum se vând ieftin la extern.

Dinu Toma, Decanul Facultății de Management și Dezvoltare Rurală de la USAMV București, spune că dacă vrem să găsim un debușeu pentru cerealele noastre și să nu le mai vindem la Constanța, ar trebui luată în calcul această variantă. Și nici n-am fi noi singurii, pentru că în lume se vorbește deja de carne produsă în laborator.

„Vorbim de carne de laborator, produsă în reactor. Se iau câteva celule din mușchiul unui animal si se pun în condiții potrivite de creștere pentru a ajunge la un mușchi făcut în laborator. Și deja vorbim de varianta comercială în Statele Unite. Prima dată a apărut în Singapore, în Statele Unite și apoi în Israel. Cu siguranță va ajunge și la noi, nu pot să spun cât de repede”, a declarat Toma Dinu la podcastul Dialogurile Puterii.

Tot el vorbește și de reticența autorităților, cu referire directă la faptul că la nivelul Senatului României a fost luată o decizie că „nu vrem așa ceva”, adică în România este interzisă vânzarea cărnii sintetice. Această tehnologie ar putea să constituie o variantă pentru producătorii români de cereale, care se confruntă cu o competiție tot mai puternică pe piața internațională, spune cadrul universitar.

Vine progresul peste noi

În zona de zootehnie fermierii din vegetal ar trebui să se gândească să facă pasul către producția agricolă dacă vor să și valorifice mai bine produsele, arată Dinu Toma.

„Dacă nu mai vor să mai fie atât de dependenți de mercurialul, cu ghilimelele de rigoare, pe care îl impune piața produselor cerealiere, fermierii trebuie să încerce să facă pasul către producția zootehnică. Aceasta îi va duce către un ciclu mai lung de producție, pentru că semeni, recoltezi, bagi în animal, vinzi după. Da, așa este, pe de o parte. Pe de altă parte, revin un pic la inovație. Vorbim de carne de laborator făcută din aminoacizi care vin din porumb și grâu, din produsele vegetale. Dacă vrem să găsim un debușeu pentru aceste cereale, să nu le mai vindem la Constanța, să le transformăm în aminoacizi și să le ducem în carne făcută în laborator. De ce nu? Noi nu putem face carne de porc sau nu am făcut până acum, de 30 de ani nu reușim să facem carne de porc. De ce n-am face carne de porc în laborator? De ce n-am face carne de vită sau de pui în laborator? De ce n-am produce? Nu spun că este foarte bine acest lucru, dar atâta timp cât americanii, israelienii și singaporezii fac așa ceva, de ce refuzăm din capul locului progresul?”, a declarat Toma Dinu, la podcastul Dialogurile Puterii.

Iar cu o trasabilitate corectă, consumatorul ar putea alege ce anume vrea să cumpere.

„Carnea aceasta este produsă de fermă clasică, carnea cealaltă este obținută în laborator. Cine vrea, cumpără. Îi place, va cumpăra în continuare, nu îi place, nu cumpără. Nu închidem din fașă un fenomen”, arată Toma Dinu.

În cadrul podcastului Toma Dinu a mai vorbit despre managementul fermelor românești, vânzarea terenurilor agricole către străini, dar și despre concurența mărfurilor ucrainene.

Planuri ambițioase

Carnea de laborator sau sintetică cum îi mai zic unii nu mai este de mult un concept științifico-fantastic, ci o realitate a zilelor noastre. Este crescută din celule animale adevărate în bioreactoare, hrănite cu nutrienți, arată și are gustul cărnii adevărate, după cum susțin cercetătorii. UE pregătește un cadru legal, astfel încât, să poată pune la vânzare carne artificială cu gust de pui.

Deocamdată, prețul este destul de piperat, dar se lucrează și la acest aspect. Se speră totuși ca, până în 2030, prețul să devină accesibil, iar carnea de laborator să poată să concureze cu carnea convențională.