Drogul, o boală grea pe suflet

”Cu tine, înainte și după drog”, campania ziarului Puterea și a Dialogurilor Puterii care face dezvăluiri despre boala drogurilor. Ne adresăm tuturor celor care au un caz în apropiere: un copil, frate, soră, un părinte sau un prieten. Astăzi, cu sinceritate, cu durere, dar asumat, Laurențiu Zloteanu, artist, fost consumator.

Dependența este o boală cronică

”Nu mai consumasem alcool niciodată, erau 40 de grade afară, eram vreo 6, 7 copii și dintre toți, eu am fost singurul  care a dat două pahare de tărie pe gât. Nu pot să-mi explic. Adică, nu am o explicație rațională. Pentru că nu mai văzusem chestia asta. Cunoșteam noțiunea de tărie și faptul că noi, copiii, nu aveam voie să ne atingem de tărie. Dar dintre toți copiii, eu am fost singura persoană. Restul se amuzau cu alte chestii, iar atunci am intrat pentru prima oară în comă alcoolică. O teorie neapărat pentru care să-mi pot explica, ar fi foarte ciudat să întrebăm pe cineva de ce ai cancer sau de ce ai o altă boală cronică. Dependența este o boală cronică. Este o boală cronică, progresivă și letală.”

Din toate discuțiile pe care le-am avut cu specialiștii, medici, psihologi, profesori, despre consumul de droguri și dependență, cu toții au susținut că este foarte ușor să dobândești boala drogurilor și că pentru a o trata e nevoie de multă atenție și colaborare a celor care stau în preajma consumatorului. Mai ales pentru prevenție, atenția, pentru a sesiza primele simptome, ar trebui să fie foarte mare. pentru că âsimptomele ei se pot manifesta chiar  cu mult timp înaintea consumului de droguri.

Laurențiu, ce ți-a declanșat consumul ?

”Nu am simțit plăcere. De fapt, eu m-am intoxicat în momentul ăla și am crezut că nu voi mai consuma niciodată tărie.

Dar o lună de zile mai târziu am consumat un alt drog. Dar nici atunci nu a fost plăcere, pentru că am consumat și câteva dintre persoanele cu care am consumat m-au bătut întreaga noapte cu un cordon de la aspirator. Nu uit niciodată chestia asta și ceea ce e și mai ciudat e că a doua zi m-am întors tot în rândul lor. Și ca să răspund la întrebare, cred că în mine a zăcut inconștient, într-un fel sau altul, o ură față de propria existență. Pentru că, recent am fost întrebat de un călugări de pe Muntele Athos ce  mesaje am  pentru copii sau  părinți legat de problematica consumului de droguri?  Și nu știu dacă am neapărat un mesaj pentru părinți sau pentru copii, dar cel puțin simt că fericit e copilul care se poate duce acasă și poate spune sincer că, doar cu o seară în urmă, a avut un comportament…. că a băut, a fumat un joint, a făcut ceva în urma căruia nu s-a simțit foarte bine. Acela e un copil fericit, E un copil care are foarte mari șanse să nu mai repete vreodată experiența respectivă. Eu nu aveam unde să mă duc să spun că mi-e rău, pentru că m-aș fi dus la oamenii care îmi făceau rău.”

O poveste despre boala dependenței de droguri care ne cutremură și care ar trebui să ne facă mai curioși, mai iubitori, mai responsabili.