Agonie pentru Arsenal și Liverpool: Ce s-a întâmplat și dacă mai există speranțe la titlu
Duminică a fost o zi întunecată pentru Arsenal și Liverpool, în Premier League. Ambele echipe au suferit înfrângeri dureroase, iar întrebările care se pun acum sunt: de ce s-a întâmplat și dacă mai există speranță pentru ele?
Pentru Arsenal, decizia lui Mikel Arteta de a perturba formula care i-a servit atât de bine, începând cu începutul anului, a avut consecințe nefericite împotriva unei echipe Aston Villa bine pregătite. Kai Havertz părea amenințător în prima repriză, iar Gabriel Jesus nu a reușit să ofere tăietura necesară în atac în timp ce Arsenal a căzut abrupt după pauză. În schimb, Ollie Watkins a fost o amenințare constantă și a perturbat apărarea, de obicei sigură, a lui Gabriel Magalhães. Dar cel mai îngrijorător a fost cum panica părea să se răspândească printre jucătorii lui Arteta pe măsură ce încercau să recupereze. Și au fost copleșiți în cele din urmă.
Liverpool, pe de altă parte, a avut un început pasiv încă de la începutul meciului împotriva lui Crystal Palace, lăsându-se condusă rapid în urma unui atac fluent al oaspeților. Acest lucru nu a fost o surpriză, deoarece a fost a 14-a oară în acest sezon când Liverpool a căzut pe spate într-un meci din Premier League. Apărarea lor a fost din nou slabă, iar lipsa de reacție a fost evidentă în fața unei echipe Palace bine pregătite.
Ce anume a dus la aceste rezultate dezamăgitoare? Mai există speranță la titlu pentru Arsenal și Liverpool?
Pentru Arsenal, schimbarea bruscă de formă și performanță poate fi atribuită în parte deciziei lui Arteta de a schimba echipa în meciul împotriva lui Bayern Munich din Liga Campionilor. În acel moment, s-a născut o îndoială, care s-a răspândit printre jucători. Și a persistat împotriva lui Villa.
În cazul lui Liverpool, problemele recente pot fi legate de oboseală mentală și fizică. Programul încărcat și lipsa resurselor au început să își spună cuvântul într-un moment critic al sezonului.
Cu toate acestea, există încă motive de optimism pentru ambele echipe. Arsenal speră ca revenirea lui Martin Ødegaard să le ofere un impuls în meciul crucial cu Bayern München, iar Liverpool, deși a suferit înfrângeri consecutive, încă are șanse matematice de a lupta pentru titlu.
Drumul către succes pare îngustat, pentru Arsenal și Liverpool, în acest moment. Dar speranțele nu sunt pierdute complet. Ambele echipe au oportunități de a-și redresa cursul și de a continua să concureze pentru obiectivele lor în acest sezon.
Gânduri proprii
La acest nivel competițional ambele înfrângeri sunt de neînțeles. Pentru că vorbim de profesioniști plătiți cu milioane de euro săptămânal ca să performeze maximal. Și vin aceste momente când performanța nu se concretizează. E drept, și presiunea pishologică a menținerii în cursa pentru titlu e extrem de apăsătoare. Mai ales când, contracandidatul ambelor, Liverpool și Arsenal, pare injectat permanent cu hormoni de regenerare fizică miraculoasă.
Manchester City, anonimi până la infuzia uriașă de capital sosită de la niște petrodolari dubioși, e mereu aproape de forma maximă. Deciziile, legate de transferurile care depășesc limitele admise în Premier League, sunt mereu amânate. City e un fel de Donald Trump al fotbalului englezesc.
Iar Arsenal și Liverpool luptă să demonstreze că se pot bate, de la egal la egal, cu mașina de fotbal a lui Guardiola.
Este al 3-lea an consecutiv când City revine în frunte pe ultima sută de metri. L-au recuperat pe De Bruyne. Construcția și creativitatea au revenit la normal. Totuși, diferența față de cele două contra-competitoare nu justifică neapărat un nou titlu.
Fiindcă există calitate de joc și la Arsenal, și la Liverpool. Probabil există și un complex față de ideea că City, orice s-ar întâmpla, va câștiga, cumva, totul.
Liverpool sunt o echipă foarte matură, cu implanturi recente extrem de valoroase. E absolut de neînțeles cum un asemenea grup de talente extraordinare nu reușesc să se impună, acasă, cu Crystal Palace.
Similar, Arsenal e next gen pentru fotbalul britanic. Cum e posibil ca cel mai bun cuplu de fundași centrali din Anglia să lase două goluri la Villa? Nu înțelege nimeni. Cum e posibil ca Arteta să-l joace pe Havertz, deși s-a văzut, deja, că acesta nu are nimic din ceea ce presupune minunatul fotbal de Premier League, iarăși e greu de înțeles. Mai ales că există și alte soluții. Smith-Rowe, refăcut, e unul dintre cei mai buni attacking midfielders din lume. Dribling, explozie, pasator de excepție. De ce Havertz, de ce insistența pe acest transplant nereușit?
La Liverpool s-ar mai putea vorbi, poate, și de o oarecare scădere de moral, provocată de faptul că actualul antrenor va părăsi echipa în vară. Totuși, vorbim despre profesioniști. Și, la această categorie, nu încep să ne curgă mucii fiindcă știm că ne lasă antrenorul.
Dar, revenind, acestea sunt considerațiuni personale.
Premier League este unul dintre cele mai frumoase spectacole sportive care există. Îl urmărim, pasionat. Îl urmărim, mereu, cu gândul la irelevanța fotbalului românesc. Constatăm, mereu, că nu poate exista, deocamdată și pentru mulți ani de aici încolo, vreo comparație.
Am intrat un pic la Premier League fiindcă ne apropiem de final. Și, dacă am priceput corect lucrurile, va fi un final trist. Seamănă mult cu perspectivele politicului românesc. O nouă primăvară, pe vechile dureri. Cum spunea al nostru George Bacovia. Un poet extraordinar, uitat azi. Pe nedrept.