Săptămâna politică românească: ce facem cu Cîrstoiu?

Spațiul public autohton a fost dominat până la suprasaturație de ceea ce putem deja numi Dilema Cîrstoiu. S-a glosat până la refuz pe tema acestei candidaturi. Între timp, domnul Ciolacu a vizitat Emiratele Arabe Unite, de unde s-a întors cu promisiuni de miliarde. S-a deschis și intervalul de depunere oficială a candidaturilor pentru locale și europarlamentare. Iar pe final Nenea Klaus s-a conversat la telefon cu Erdogan, căutând sprijinul decisiv pentru șefia NATO. În rest, declarații ponderate, declarații belicoase, declarații mincinoase. Ca de obicei.

Dilema Cîrstoiu

Candidatura domnului doctor Cîrstoiu s-a instalat ferm pe prima poziție în topul celor mai comentate subiecte românești. Nici nu suntem prea convinși că e cazul să mai cheltuim și noi niște vorbe pe această temă. Vom observa, totuși, că această candidatură a pornit de la statutul de problematic-imprudentă, a trecut prin cel de dramatic-perdantă și a ajuns la absurd-comică. Termenii dezvoltați ai dilemei se exprimă astfel: mergem mai departe cu Cîrstoiu și pierdem sigur sau îl abandonăm pe doctor și susținem un candidat cu șanse bune.

08:21 • POLITICĂ

Marcel Ciolacu, dezamăgit de faptul că Băsescu și Iohannis și-au ales favoriți la prezidențiale: Iar avem un blestem pe capul românilor?

18:35 • POLITICĂ

Ciolacu a descoperit secretele covrigilor de Buzău: din a câta încercare i-a ieșit?

Dilema naște, desigur și subdileme. De exemplu: dacă îl abandonăm și mergem pe mâna unui candidat cu șanse bune, cum se divid voturile Coaliției? Se duc unde vrem noi sau se împart, așa cum bănuim, între Piedone și Nicușor? Sau: dacă îl abandonăm, cum procedăm? Îi sugerăm să se retragă și îl așteptăm să se îmbolnăvească subit și să renunțe pe motive personale? Sau îi cerem să lămurească scandalul consultațiilor și-l mai măsurăm o dată ca să descoperim că nu a convins pe nimeni?

Și, dacă acceptă să se retragă, mai punem candidat comun sau încercăm să ducem toate voturile Coaliției spre Piedone?

Și, dacă nu vrea să se retragă, așa cum se pare că stau lucrurile acum, ce mama dracului facem?

Expertul în comunicare Bogdan Teodorescu observa, foarte corect, că scandalul acestei candidaturi a produs două victime. Reputația Coaliției și însuși candidatul. Orice s-ar întâmpla mai departe, imaginea de seriozitate, coerență și coeziune a Coaliției este grav șifonată. Și efectele s-ar putea face remarcate nu numai la București. Doctorul Cîrstoiu a căpătat statutul de victimă încă din clipa în care a acceptat această candidatură-de-aventură. Profilul său a fost estimat și alcătuit defectuos. S-a dovedit rapid că nu are cum să înfrunte doi contracandidați cu expertiză avansată în administrație. Iar eforturile de susținere din partea Coaliției s-au diminuat pe măsura cifrelor din sondaje. Apoi au sărit și scheletele din dulap. Și cam gata cu această candidatură. Fiindcă ați înțeles esența, dedesubturile și consecințele. Dacă e, e. Dacă nu e, nu e.

Piedone, primul înscris oficial în cursă

Între timp, Cristian Popescu Piedone defilează prin (pre)campanie cu gingășia unui bulldozer și pofta insațiabilă de a-și devora adversarii. Driblează, fentează, șutează. De cele mai multe ori înscrie. Nu trece zi fără un mic beneficiu electoral pentru Piedone. Și nu există dimensiuni ascunse ale vreunei strategii electorale speciale. Campania este chiar el, omul. Persoana fizică Piedone. Energia sa debordantă, volumul la maxim al porta-vocii, abordarea directă a oricărui subiect. Succesul îi este asigurat de faptul că deține un profil avantajos, se aseamănă perfect cu mare parte din electoratul bucureștean. Este perceput ca un vecin de treabă, gata să-ți sară în ajutor cu orice poate. Al nostru, dintre noi, pentru noi. Încă funcționează bine acest slogan.

Piedone este primul care și-a depus oficial candidatura pentru PGC. A pus astfel capăt speculațiilor privind o eventuală retragere din cursă. Ceea ce, în opinia noastră, îl ajută. Fiindcă îi conferă o poziție solidă față de orice negocieri s-ar mai putea desfășura subteran.

Marcel Ciolacu vizitează Emiratele Arabe Unite…

… și revine în țară cu tolba plină de perspective interesante. Mișcarea este de bun augur, Emiratele sunt dispuse să investească miliarde bune în infrastructura României. Mai târâș, mai grăpiș, România a devenit un punct atrăgător pe harta economică a Europei. Fiindcă are mare nevoie de investiții și este relativ stabilă, deși se află foarte aproape de zonele de conflict major. Garanțiile NATO funcționează și asta conferă un grad bun de siguranță investițională.

Premierul Marcel Ciolacu a desfășurat negocieri importante cu reprezentanții unor corporații influente din Emiratele Arabe Unite. În cadrul acestor întâlniri, s-a stabilit colaborarea pentru proiecte investiționale de amploare în România. Printre acestea se numără extinderea și modernizarea Aeroportului Otopeni, revigorarea infrastructurii portuare și feroviare, dar și investiții în sectoare precum energia regenerabilă și industria alimentară.

Premierul a subliniat importanța acestor proiecte pentru dezvoltarea economică și crearea de noi locuri de muncă. Totodată, a evidențiat necesitatea unei colaborări strânse între cele două țări în domenii precum energia verde și tehnologiile inovatoare.

Prin implicarea companiilor emiratiene, România urmărește să devină un hub regional pentru inovație și durabilitate. Investițiile în infrastructură și energie verde reprezintă un pas crucial în direcția unei economii mai sustenabile și mai competitive pe plan internațional.

Fătă teamă de vorbe mari, demersul domnului Ciolacu ar putea reprezenta un punct de cotitură pentru avansul economic al României. Și, oricum, e clar că – pe modelul Burj-Al Dubai – ne-ar prinde bine un Burj-Al Băicoi.

Johannis consolidează parteneriatul strategic cu Turcia

Sigur, domnul Erdogan nu este cel mai frecventabil lider mondial în clipa de față. Dar colaborarea României cu Turcia a fost o constantă remarcabilă. Dincolo de interesele Țării există, desigur, și campania domnului Președinte de acces la șefia NATO. Acest obiectiv are sens numai în prezența unor susțineri puternice. Din această perspectivă, sprijinul Turciei s-ar putea dovedi decisiv pentru ambițiile domnului Johannis.

„Am avut o discuție telefonică foarte bună cu președintele Recep Tayyip Erdogan. Am vorbit despre consolidarea parteneriatului nostru strategic, cu accent pe investiții și schimburi economice. Am subliniat, de asemenea, rolul esențial al NATO în asigurarea securității regiunii noastre și contribuția României și a Turciei la obiectivele Aliate și la unitatea noastră puternică”, a scris președintele Iohannis pe platforma X.

Hellvig pune punctul pe i

Declarațiile săptămânii vin din partea fostului șef al SRI, domnul Eduard Hellvig.

Eduard Hellvig postează pe X și atrage atenția asupra calității politicienilor și a discuțiilor despre proiecte și viziune: „Unii candidați de joben se arată, din păcate, lipsiți de acea lumina personală care să îi califice drept model de urmat. Nu avem cum să discutăm despre proiecte, viziune, dezvoltare dacă suntem mânați de înfumurare, șmecherie și tupeu.”

„În loc de politicieni de profesie apar profesioniști din meserii onorabile, dar cărora, în loc să le potențăm ipotetice calități, viața le scoate la iveală defecte reale. În loc să ne dăm ocazia să spunem ce vom face bine, ne plesnim peste frunte de ce am făcut rău.”

Hellvig deplânge și faptul că ideologia politică nu mai există: „Un candidat fără suficient conținut politic ori fără niscaiva acoperire populară trebuie măcar să fie un om bun și integru. Altfel, te îndrepți vertiginos către turnee de amatori.”

Acestea fiind zise atât de bine, nu ne rămâne nimic de adăugat.