Iarmarocul electoral a lu’ moș Dimitrie

România a devenit în acest an un imens iarmaroc electoral, unde candidații au luat locul vânzătorilor, iar rolul cumpărătorilor este jucat de cei care votează. Vânzătorul, adică candidatul, promite câte-n lună și-n stele, iar cumpăratorul, transformat ad-hoc în votant, stă-n cumpănă, analizează oferta, se mai gândește și merge mai departe la altă tarabă. Acolo, același scenariu: vânzătorul-candidat îi face ochi dulci cumpărătorului- votant ademenindu-l cu oferte tentante. Astfel, România a fost transformată într-un uriaș bâlci electoral, unde o mulțime de candidați se înghesuie să ajungă la putere ca să poată roade ciolanul …puterii. Astfel, pentru ciolanul puterii deținut de 41 de președinți de consilii județene, 3.180 de primari, vreo 1.330 de consilieri județeni și peste 40.000 de consilieri locali, se bat în alegerile din acest an câteva sute de mii de candidați. Dar, ca la orice bâlci electoral, sunt mulți candidați, dar mult mai puțini sunt cei aleși să roadă ciolanul puterii. Însă, de prin anul 2.000 a apărut o nouă categorie de candidați, cei meteorici, care apar înainte de alegeri și dispar până la ziua votării, adică cam ca-n povestea cu vaca lui badea Dimitrie. Și cei mai reprezentativi candidați meteorici, ca-n povestea cu vaca, au fost și sunt la București.

Moş Dimitrie îşi duce vaca la târg, să o vândă. După ceva timp se apropie de el un potenţial cumpărător:
– E tânără vaca?
– De de unde, e bătrână, e mai bătrână ca mine…
– Dar mai dă viţei, nu?
– Da de unde, e stearpă nenorocita, nu mi-a fătat niciodată…
– Da lapte, lapte dă?
– Da de unde, niciun pahar de lapte nu dă, s-o mănânce norocul.
– Dar e cuminte? Mănâncă?
– E o nebună, urlă toată noaptea, nu vrea să mănânce nimic slăbănoaga…
Cumpărătorul, mirat, îl întreabă în cele din urmă pe moş Dimitrie:
– Da matale cum vrei să o vinzi dacă nici lapte, nici viţei, nici cuminte, nici tânără…
– Da’ eu nu vreau să o vând, vreau să o fac de ruşine în tot târgul!

Cam așa stau lucrurile și la noi cu acei candidați meteorici, adică cei care s-au născut talent dar au murit speranță. Cel mai nou „talent” electoral al Capitalei, care e la un pas să moară speranță, este Cătălin Cîrstoiu. Dar, acesta a avut înaintea sa câteva modele în București de unde s-a putut inspira cu succes. Este vorba de Sergiu Preda, candidatul PDL la Primăria Capitalei, schimbat cu două zile înainte de închiderea listelor, de Traian Băsescu. De Cristian Bușoi candidatul PNL din 2016 la Primăria București, înlocuit pe ultima sută de metri de Ludovic Orban. În 2020, Tănase Stamule a umplut, luni de zile, Sectorul 1, cu bannere și afișe unde era prezentat ca primar al acestui sector, dar n-a candidat pentru că a venit, pe turnantă, Clotilde Armand care a și câștigat Primăria Sectorului 1. Și anul acesta am avut deja două vedete din povestea cu vaca lui badea Dimitrie la Primăria Capitalei: liberalul Sebastian Burduja și pesedista Gabriela Firea. Practic, cei doi s-au bătut să candideze la Primăria Capitalei, dar a apărut un al treilea-Cătălin Cîrstoiu care, acum, nici nu este sigur că ajunge să fie înscris în listele electorale. Ca atare, având asemenea exemple gen „Dragă Stolo” sau „Mihaela, dragostea mea”, constatăm că povestea lui Moș Dimitrie cu vaca sa costelivă a fost și este de mare actualitate în politica bucureșteană: adică Burduja, Firea sau Cârstoiu nu mai candidează, dar PSD și PNL i-au scos în iarmarocul electoral doar ca să-i facă de rușine! Așadar, povestea lui moș Dimitirie (nr.n-are nicio legătură decât stilistică cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov- ocrotitor al cetății Bucureștilor) merge mai departe la Primăria Capitalei, numai că, acum, rolul moșului e jucat de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă!