Laserul lui Henri Coandă: Arma de care se tem rușii!

În anii 1960, în vremurile tensionate ale Războiului Rece, o legendă a apărut în România, fascinând și intrigând imaginația poporului. Se spune că o armă secretă, fabricată în laboratoarele țării, a înfipt spaima în inimile liderilor sovietici și a ținut la distanță o invazie iminentă.

Conform acestei legende, Ceaușescu, liderul României, a avut la dispoziție un instrument puternic pentru a împiedica o invazie a Armatei Roșii de tipul celei din Cehoslovacia. Acesta nu era nimeni altul decât „laserul lui Henri Coandă”. Se spune că acest dispozitiv a fost capabil să topească blindatele sovietice masate la granița cu România, făcându-le să dispară pur și simplu.

Legenda continuă să circule și în prezent, alimentată de mărturiile unor oameni care susțin că au auzit sau chiar au văzut această minune tehnologică în acțiune. De la povești spuse de bunicul unui student până la relatări despre tragerea cu arma laser a unui profesor de fizică, toate aceste mărturii contribuie la construirea unei mitologii a laserului românesc.

Cei care pretind că au văzut sau au fost de față când armele laser au fost utilizate descriu modul lor de funcționare și efectele produse în moduri variate și spectaculoase. Iată câteva dintre descrierile lor:

Topirea metalului:

Unii susțin că arma laser a fost capabilă să topească metalul la distanță. Aceste relatări descriu modul în care razele laser au fost direcționate către blindatele sau vehiculele inamice, determinându-le să se topească sau să ardă. Persoanele care au fost martore la aceste evenimente remarcă efectul impresionant al razelor laser, care par să transforme metalul într-o masă lichidă sau să provoace incendii instantanee.

Lumină orbitoare:

Alții descriu un intens fascicul de lumină emis de arma laser, care este atât de strălucitor încât poate orbi sau descuraja inamicul. Această lumină orbitoare ar fi fost folosită pentru a dezorienta sau intimida trupele inamice, permițând forțelor române să câștige un avantaj strategic în timpul conflictului.

Distorsionarea materiei:

Există și relatări care sugerează că laserul lui Henri Coandă ar fi avut capacitatea de a distorsiona sau de a modifica materiile țintă. Acestea descriu modul în care obiectele sau vehiculele inamice au fost afectate de razele laser, schimbându-și forma sau structura în mod neobișnuit sau chiar dizolvându-se complet în aer.

Efecte psihologice:

Unii martori susțin că, pe lângă efectele fizice, arma laser a avut și un impact puternic asupra psihicului inamicului. Aceștia descriu modul în care trupele sovietice au fost copleșite de frică și confuzie atunci când au fost confruntate cu puterea devastatoare a armei laser, ceea ce a dus la retragerea lor imediată și la renunțarea la orice încercare ulterioară de invazie.

Este important de menționat că aceste relatări sunt în general considerate a fi mituri sau legende și nu au fost confirmate de dovezi sau surse verificabile. Cu toate acestea, ele reflectă modul în care imaginația și anxietatea colectivă pot da naștere unor povești spectaculoase și fantastice în timpurile de criză și tensiune politică.

Dar ce se ascunde în spatele acestei legende?

Istoria sugerează că povestea laserului lui Coandă își are rădăcinile într-o perioadă de tensiune geopolitică, când România, singura țară comunistă care a refuzat să participe la invazia Cehoslovaciei, era sub presiunea constantă a vecinilor săi din Blocul Sovietic.

Frica de o posibilă invazie sovietică și nevoia de a-și proteja suveranitatea au fost alimentate de această legendă a unei arme miraculoase, care a fost atribuită, în mod eronat sau nu, savantului român Henri Coandă. Fie că a fost o invenție a propagandei comuniste sau o poveste născută din imaginația poporului, „laserul lui Coandă” a devenit un simbol al rezistenței și ingeniozității românești în fața amenințărilor externe.

Chiar dacă nu există dovezi concrete despre existența acestui laser revoluționar, povestea sa continuă să fascineze și să inspire, ilustrând capacitatea umană de a inventa și de a crede în soluții miraculoase în timpuri de nevoie și incertitudine.

Ce cred specialiștii în folclor urban despre această armă?

Specialiștii în folclor urban consideră legenda despre „laserul lui Henri Coandă” drept un exemplu fascinant al modului în care miturile și legendele pot reflecta temerile, aspirațiile și imaginația unei societăți într-o anumită perioadă de timp. Aceștia privesc povestea ca pe un fenomen cultural complex, care a prins rădăcini în conștiința colectivă a populației și a fost transmisă de-a lungul anilor prin intermediul relatărilor orale și al mijloacelor de comunicare modernă, cum ar fi Internetul.

Deși legenda nu are temeiuri istorice solide și nu există dovezi concrete despre existența unei arme cu laser inventată de Henri Coandă sau de orice alt savant român, specialiștii în folclor urban o studiază pentru a înțelege modul în care miturile și poveștile urbane sunt create, transmise și interpretate într-o comunitate. Ei explorează motivele care stau la baza apariției acestei legende și modul în care aceasta a devenit parte integrantă a identității culturale românești.

De asemenea, specialiștii în folclor urban analizează modul în care legenda „laserului lui Henri Coandă” a fost influențată de contextul istoric și politic al vremii sale, precum și de frica și anxietatea populației față de posibilele amenințări externe. Prin studiul acestor aspecte, ei își propun să ofere o mai bună înțelegere a modului în care miturile și poveștile urbane contribuie la construirea și transmiterea identității culturale și sociale într-o comunitate.