Mia Scarlat: ”Ghena de gunoi era normalitatea lor, era casa lor.”

Povestea unei mame cu zeci de copii – Mia Scarlat, de la Mia’s Children. Ea este cea care, cu mult curaj, fără teama de violență, durere, fără idei preconcepute, dar cu curajul adevărului și al iubirii, a reușit împreună cu soțul, fiul și nora și alte persoane de seama lor să schime viața unor copii inițial pierduți, abandonați, fără de perspectivă sau speranță.

”Mulți dintre ei nu aveau un loc în care să se ducă să fie în siguranță. Erau copii care trăiau și la ghena de gunoi, pentru care ghena de gunoi era normalitatea lor, era casa lor. Și când am văzut că acești copii practic nu vor să mai plece de lângă noi, am vorbit cu soțul meu și fiul meu pentru că a fost foarte important să am și suportul lor.

Și am zis ok, ce facem? Și așa am început să culcăm copii în pat, noi să ne culcăm pe jos până când am luat alte apartamente în care să-i punem pe acești copii. Și lucrurile s-au derulat în formula aceasta. Am intrat în lumea subterană, unde există foarte multă durere și unde există altfel de valori decât cele pe care noi le acceptăm în general și în care există un alt obicei existențial. Ca să fac o mică referire la acest lucru, gândiți-vă că noi învățăm pe copiii noștri să învețe. Motivația ar fi da, ok, trebuie să mergi la școală, să înveți să îți faci un viitor acolo, ne-a povestit Mia Scarlat.

Inițial am început mergând practic în lumea copiilor care într-un fel sau altul nu aveau o casă, un loc în care să trăiască. De aceea, dacă vreți, primii copii au fost dintre copiii care, deși unii dintre ei aveau o familie, dar trăiau într-o nesiguranță totală datorită incapacității financiare a părinților de a ține familiile. Mergeam către ei cu primul grup de copii. Știți cum am început? M-am dus și mi-am dat seama că, în general, copiii nu știu să interacționeze, nu știu să se joace, nu știu să comunice cu oamenii care se află în jurul lor. Și, așa cum v-am spus, când Dumnezeu m-a chemat să fac ceea ce fac, mi-a dat inspirații extraordinare. M-am dus și am cumpărat împreună cu fiul meu jucării, jucării pe care le-am pus în saci de plastic transparenți și m-am dus în mijlocul unei comunități de oameni săraci. Și le-am zis acelor copii care, când au văzut sacii cu jucării, bineînțeles că m-au înconjurat și am sosit. Se numește Dumnezeu te iubește pentru că, de fapt, ceea ce lipsește oamenilor și acestor copii este în primul rând certitudinea că ei sunt iubiți. Iubire însemnând nu o dragoste falsă de suprafață, ci acceptare. Și, așa cum v-am spus, puterea de a-i determina să-și facă un viitor, de a gândi altfel la ziua de mâine decât cea în care doar să se mulțumească că au pus mâna pe o bucată de pâine sau că au cu ce să se încalțe, să se îmbrace acum aici. Și copiii aceia au început să se strângă în jurul meu. Și de a doua zi de dimineață m-am dus. Am cumpărat niște bănci pe care le-am așezat într-un spațiu și i-am așteptat o vară întreagă pe băncile acelea, în fiecare zi stând la dispoziția lor cu multe jucării, dar și cu cărți și cu ceva de mâncare. Și am început în felul acesta, încet, încet, să le descifrez o taină, taina iubirii necondiționate, să mă joc cu ei, să le spun că pot să facă lucruri frumoase și bune. Și în fiecare seară, când plecau acasă, le dădeam cu ei câte o jucărie pe care puteau și trebuiau să o folosească seara și a doua zi de dimineață să-i aducă înapoi, pentru ca să primească o altă jucărie.

Foarte mulți dintre acei copii abandonaseră școala. Și când vara a trecut, am spus OK, este timpul să facem un alt pas. Ce ar fi dacă mergem împreună și ne apucăm să învățăm? Ne-am cumpărat rechizite, ne-am cumpărat ceva de îmbrăcat ca să fie demni. Am vorbit cu directorii de școli care erau în zona respectivă să-i primească, să îi primească. Am vorbit cu părinții, cei care aveau părinți și le-am povestit despre ceea ce vreau să fac și în felul acesta copiii au început să vină să vină la noi. Am deschis ușile casei noastre. Mulți dintre ei n-au mai vrut să plece. Și în clipa în care copiii au început să înțeleagă și să se bucure de o altfel de viață, atunci ei s-au adus unii pe ceilalți. Acestea au fost începuturile după care mi-am dat seama că trebuie să fac o formă legală de a lucra cu acești copii și am făcut această asociație umanitară și lucrurile s-au derulat, cum să vă spun, într-o formă în care tot ceea ce făceam, pentru că foarte puțini oameni înțelegeau de ce fac ceea ce fac.”

Dragii mei, este inutil să vorbesc sau să scriu despre Copiii Miei. Mia Scarlat este cel mai bun avocat, scriitor, orator, manager al unei cauze de înalt altruism și o binecuvântare. Urmăriți Dialogurile Puterii cu Mia Scarlat.