Raport CE, despre România: Un adolescent din 3 absentează de la școală din cauza muncii casnice

Conform unui raport recent publicat de Comisia Europeană, România se confruntă cu amenințări potențiale privind convergența socială, iar riscurile asociate cu penuria de forță de muncă sunt în creștere. Factori precum scăderea populației active, participarea redusă pe piața muncii, emigrația, declinul demografic și problemele din sistemul de educație și formare agravează această situație.

În plus, raportul subliniază probleme legate de nivelul ridicat al ratei de risc de sărăcie, eficacitatea limitată a transferurilor sociale (cu excepția pensiilor), abandonul timpuriu din sistemul de educație și lipsa abilităților digitale de bază în rândul populației.

Principalele concluzii ale Raportului Comisiei Europene:

• România se confruntă în continuare cu riscuri considerabile de sărăcie, cu disparități semnificative între regiuni. Chiar dacă ponderea totală a persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială (AROPE) a scăzut la 32% în 2023, rămâne printre cele mai mari din UE , cu diferențe importante între regiuni (de la 12,3% în București-Ilfov la 45,3% în Sud-Est în 2023). Zonele rurale se confruntă în continuare cu rate AROPE mai mari (45,1% față de 18,5% în orașe în 2023), în ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani. Factorii care contribuie la riscuri mari de sărăcie includ disponibilitatea încă scăzută a oportunităților economice și accesul redus la sănătate, educație, locuri de muncă și servicii sociale, precum și la o protecție socială adecvată, în special în zonele rurale.

• Copiii din România se confruntă cu cele mai mari bariere din UE când vine vorba de a participa la activități educaționale și extracurriculare de calitate. Riscul de sărăcie e strâns legat de situația socio-economică a părinților lor, inclusiv de nivelul lor scăzut de educație.

• Migrația forței de muncă joacă, de asemenea, un rol, unul din patru copii având un părinte care lucrează în străinătate.

• Sistemul de protecție socială prezintă o eficiență limitată în atenuarea riscurilor de sărăcie și a inegalităților, indicând accesul insuficient și o adecvare scăzută.

• Nevoile medicale nesatisfăcute au fost raportate de 5,2% din populație în 2023 (în creștere de la 4,9% față de 2,2% în UE în 2022). Aproape 75% dintre respondenți au menționat costurile drept principalul factore. Rata nevoilor nesatisfăcute de examen sau tratament medical este de 9,3% pentru românii din chintila cea mai mică de venit, comparativ cu 2,3% în chintila cea mai mare. Lipsa forței de muncă reduce și disponibilitatea asistenței medicale, cu 7,1 medici la 1 000 de locuitori în regiunea București/Ilfov față de 1,7 la 1 000 în Sud Muntenia în 2021. În regiunea Sud-Est, populația cu nevoi nesatisfăcute de examen medical sau tratamentul este de aproximativ 9 ori mai mare decât în ​​regiunea Vest (10,5% față de 1,2% în 2023).

• Părăsirea timpurie a școlii rămâne o provocare importantă, în special în zonele rurale și în rândul comunităților marginalizate. Rata abandonului timpuriu este una dintre cele mai ridicate din UE. În timp ce situația în orașe este mai bună, aproape 1 din 4 tineri din zonele rurale părăsesc școala înainte de a termina liceul, cu o tendință în deteriorare din 2019.

• Pe lângă accesibilitate (nevoia de a face naveta pe distanțe lungi pentru a ajunge la liceu), multe școli nu reușesc să ofere medii de învățare pozitive, aproximativ jumătate dintre elevi afirmând că nu simt că aparține școlii.

• Unu din 10 copii în vârstă de școală în mediul rural nu frecventează nicio instituție de învățământ și 1 din 3 adolescenți absentează temporar sau definitiv din cauza muncii casnice.

• Calitatea educației este afectată de lipsa de personal cu calificări adecvate, în special în zonele rurale. În plus, educația și formarea profesională sunt nealiniate cu nevoile de pe piața muncii.

• Rata șomajului pe termen lung (2,2% față de 2,1% în UE) a fost ușor peste media UE și s-a deteriorat din 2020 după ani de îmbunătățiri.

• Factorii care explică șomajul pe termen lung în România includ deficitul de competențe (vezi mai jos) și o pondere semnificativă a muncii nedeclarate, care este estimată la 1,4 milioane de persoane.

• Salariul minim (stabilit la 3300 de lei) a cunoscut și ele creșteri importante în termeni nominali, respectiv cu 29% între ianuarie 2022 și ianuarie 2024, pentru a compensa rata ridicată a inflației, dar a fost cu mult peste primul și creșterea productivității muncii.

• În continuare, se așteaptă ca salariile nominale să continue să crească semnificativ în 2024, determinate de creșterile mari ale salariilor din sectorul public.