Între teatrul tradițional și cel experimental

Există o concurență între teatrul tradițional și cel experimental? Ce opțiuni avem și cum alegem când mergem la o piesă de teatru, am aflat de la Ionuț Popescu, liderul Companiei de Teatru Okaua, la Dialogurile Puterii.

”Da, realismul psihologic a dus la chestia asta, la reality show, care se întâmplă, acum. Și în televiziune, și în cinematografie, și în teatru. Exemplu în teatru. Acum câțiva ani, a fost la Odeon,  o piesă, s-a montat o piesă cu mașiniști. Așa era din scriitură, mașiniști, doi mașiniști.  Și atunci, recomandarea autorului a fost să se joace cu mașiniști. I-au pus pe mașini să joace. E posibil asta? Hoții de biciclete, vezi anii 60, cinemaul italian. Experimentele astea își au rostul lor, dar nu îți dă posibilitatea să construiești. Cu amatorii nu poți construi, nu poți să faci muzică de înaltă calitate cu amatori. Eu sunt un muzician amator. Pot să cânt la instrument, pot să folosesc voce, dar niciodată n-o să pot concura cu un musician, să fiu un cântăreț fenomenal. Nu pot să fiu Caruso. E o diferență enormă între omul care cântă știind partitură și omul care cântă după ureche.

La actori se întâmplă același lucru. Poți să fii un actor excepțional, un actor amator poate să fie un anumit gen într-un anumit moment, într-o anumită conjunctură, să fie mai bun decât un actor profesionist, să-l întreacă în interpretare. Dar el nu poate să se repete și azi, și mâine, și în spectacolul următor, și peste o lună nu poate să repete experimentul și, în al doilea rând, nu poate să ajungă la anumite subtilități. El poate să fie doar la nivel de expresie. El este expresiv într-o mică măsură.”

În condițiile acestea, în această etapă, unde teatrul se joacă atât pe scenele mari ale teatrelor din București și din țară, cât și în locuri mai puțin în hub-uri, în restaurante, pe niște scene improvizate, parcă uneori destinate unor experimente, alteori pur și simplu ca sursă de venit, să zicem, sau o sursă de spectacol de divertisment. Voi cum îi pregătiți pe oameni sau îi pregătiți pentru așa ceva?

Păi, în primul rând ne pregătim pentru așa ceva, teatru tradișional și experimental.  Adică, la noi experimentul este pe primul loc la care noi gândim lucrurile în mod spontan, în primă etapă. Pentru că e important ca ei să aibă experiențe de toate felurile, să vadă valoarea unui experiment din care poți să înveți ceva, dar care nu se ridică la un nivel anume. Și pe urmă își dau seama ce înseamnă să faci un proiect în care lucrezi, la care lucrezi luni de zile. Detaliile sunt foarte importante și ajungi la un anumit nivel calitativ.”

Despre gestionarea talentului, actorie și teatrul românesc, la Dialogurile Puterii cu Ionuț Popescu, Compania de Teatru Okaua.