EXCLUSIV. Jocurile de culise și miza uriașă a scandalului de la Stadionul Național Arcul de Triumf
Scandalul declanșat de Federația Română de Rugby, mai exact de președintele acesteia, fostul deputat PSD Alin Petrache, privind administrarea Stadionului Stadionului Național Arcul de Triumf, este de fapt o inginerie imobiliară cu dedicație decontată din banii publici.
Povestea modernizării stadionului de rugby Arcul de Triumf este de fapt o șmecherie ieftină „țesută” și pusă pe tapet de fostul premier PSD Victor Ponta pentru prietenul său Alin Petrache.
„Dedicația” lui Ponta pentru Petrache
Prin Hotărârea nr. 1.093 din 11 decembrie 2013-privind declararea de interes public și de importanță națională a Campionatului European de Fotbal 2020, precum și a candidaturii României pentru organizarea la București a unor meciuri din cadrul Turneului final, s-a stabilit că patru stadioane din București vor fi modernizate și reconstruite pentru organizarea acestei competiții.
S-a decis ca stadioanele Steaua, Rapid, Dinamo și, atenție, Arcul de Triumf să treacă la Compania Națională de Investitiți (CNI) pentru a fi reconstruite. Numai că, ulterior, stadionul Dinamo a ieșit din calcul din cauza unor probleme patrimoniale, rămânând ca CNI să investească în celelalte trei.
Însă, aici, apare ingineria „țesută” de Victor Ponta pentru prietenul său Alin Petrache. Deși, hotărârea de guvern viza expres organizarea campionatului european de fotbal și, ca atare, se modernizau stadioanele ca terenuri pentru fotbal, s-a decis ca și stadionul de rugby să fie reconstruit de CNI, adică din bani publici, pentru această competiție de fotbal care trebuia să aibă loc în 2020, dar s-a amânat pentru acest an.
Practic, guvernul Ponta a driblat propria hotărâre privind refacerea stadioanelor de fotbal și în locul unui teren de fotbal a decis să modernizeze un teren de rugby. Dar, cum la aceea vreme PSD era „oriunde și peste tot”, adică făcea legea, nimeni n-a „cârâit” despre faptul că se refăcea din bani publici un teren de rugby pentru fotbal care urma să ajungă din nou la rugby.
„Noroc” că a venit epidemia de coronavirus și s-a amânat campionatul european, pentru că cele trei stadioane nu erau gata în 2020 și iar ne făceam de râsul lumii, Dar cu chiu cu vai, stadioanele Steaua și Arcul de Triumf sunt gata acum și se speră ca până la vară să fie terminat și cel din Giulești.
Locuri de parcare… offline
În paranteză, trebuie precizat că stadioanele Arcul de Triumf și Rapid nu prea corespund din punct de vedere al normativelor UEFA și FIFA privind locurile de parcare.
Astfel, trebuie să existe locuri de parcare minim 10% din numărul locurilor din tribună. Adică, la Rapid (14.050 de locuri) ar trebuie să fie minim 1.400 de locuri de parcare iar la Arcul de Triumf (8.500 de locuri) minim 850 de locuri de parcare.
Numai că, aceste locuri parcare nu prea pot fi amenajate pentru că nu este loc, adică vor fi… offline. La stadionul Steaua există destul spațiu pentru amenajarea locurilor de parcare. Rămâne de văzut dacă Inspectoratul de Stat în Construcții va face recepția celor două stadioane-Rapid și Arcul de Triumf, și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență va autoriza funcționarea acestora.
În campania electorală pentru alegerile parlamentare de anul trecut, fostul premier Ludovic Orban la braț cu Alin Petrache a inspectat și inaugurat cu mare fast Stadionul Național Arcul de Triumf.
Ludovic Orban: „Guvernul nu susține trecerea din administrarea MTS în administrarea FRR a Stadionului Național Arcul de Triumf”
Numai că, între timp, când lucrările de refacere și modernizare erau aproape gata, Alin Petrache a început demersul ca stadionul Arcul de Triumf modernizat cu circa 40.000.000 de euro și transformat în teren de fotbal să revină la Federația Română de Rugby.
Și din acel moment a început circul prin presă și chiar în stradă prin care, vezi Doamne, statul nu vrea să dea înapoi în administrarea Federației Române de Rugby (FRR) stadionul Arcul de Triumf. Mai mult, prin intermediului fostului ministru al Tineretului și Sportului, senatorul Bogdan „Adeverință” Matei, cel care a chefuit la greu cu Alin Petrache la mare, a inițiat chiar un proiect legislativ de revenirea Stadionului Național „Arcul de Triumf” la FRR.
Dar, din punct de vedere legal, acest lucru nu se poate decât printr-o hotărâre de guvern și numai în anumite condiții care în acest moment nu pot fi îndeplinite. Ca atare, pe 28 mai 2020, premierul Ludovic Orban transmite președintelui Camerei Deputaților, Marcel Ciolacu, punctul de vedere al Guvernului privind această inițiativă legislativă ce viza stadionul Arcul de Triumf (vezi documentul în facsimil).
După ce se menționează o serie de prevederi ilegale potrivit cărora nu se poate face transferul către FRR, punctul de vedere al guvernul Orban este clar. „Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative”.
Practic, răspunsul lui Orban este foarte clar: Guvernul nu este de acord ca stadionul Arcul de Triumf să treacă la Federația Română de Fotbal pentru simplul fapt că este ilegal.
După emiterea acestui punct de vedere, Ministerul Tineretului și Sportului condus atunci de Ionuț Stroe „Chiloțel” a decis ca Stadionul Arcul de Triumf să fie transformat în complex sportiv național. Din acel moment, Alin Petrache și cei din FRR au luat foc și au început să protesteze sub diverse forme.
Unde-i lege, nu-i tocmeală
Dar, ceea ce a uitat Petrache și cei din federație este faptul că chiar Federația Română de Rugby a fost de acord în scris ca terenul și clădirile să treacă la CNI.
„Federația Română de Rugby solicită Ministerul Tineretului și Sportului suspendarea dreptului de folosință gratuită a suprafețelor de teren și a clădirilor pe care se va interveni, integrate în Stadionul Național de Rugby Arcul de Triumf, până la finalizarea lucrărilor”, se menționează, negru pe alb, în solicitarea către MTS a secretarul general al FRR de la aceea vreme, Florin Matei (vezi documentul în facsimil).
Mai mult, la articolul 17 din Legea educației fizice și sportului nr.69/2000 se precizează foarte clar că Ministerul Tineretului și Sportului „administrează patrimoniul sportiv din domeniul public al statului, încredințat Ministerului Tineretului și Sportului” și totodată „supraveghează menținerea destinației bazelor sportive din domeniul public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, precum și a celor care au aparținut domeniului public și au intrat în circuitul privat după 1989”.
De asemenea, la la articolul 39, alineatul 4 din aceeași lege se stipulează că „Federațiile sportive naționale pot greva sau înstrăina bunurile mobile sau imobile, finanțate total sau parțial din fonduri publice, prin programe, sau pot schimba destinația acestora numai cu aprobarea Ministerului Tineretului și Sportului”.
Așadar, unde-i lege, nu-i tocmeală!