Bătălia ,,tronurilor bancare”. Bancherii se întrec în laude, dar leii din vistieriile lor nu mai mișcă

Bătălia multinaționalelor bancare din România se dă la baionetă, pe piața creditului, cu bancheri care se întrec în laude, dar stau pe grămezi de bani, cu care nu mai știu ce să facă, pentru că sunt foarte puțini cei care mai vor un credit de la bancă.

Nici companiile, și cu atât mai puțin populația, nu mai fac coadă la seifurile băncilor.

Să iei un credit a devenit un risc pe care clienții nu mai vor să și-l asume cu prea mare ușurință, în actuala situație economică dificilă, cu prețuri mari la alimentele de bază, utilități și servicii, iar istoricul falimentelor bancare din România nu este unul fast.

Fondul de Garantare a Depozitelor Bancare asigură, în fața riscului de faliment, depunerile clienților din bănci, până la suma de 100.000 de euro, dar situația despre care nu vorbește nimeni, în cazul unui posibil faliment, este: Cine are prioritate la coadă?

Deocamdată, în piață nu sunt riscuri majore, deoarece multe din situațiile de faliment înregistrate în ultimii ani au fost „rezolvate tacit” cu sprijinul nemijlocit al BNR, care a aprobat preluări sau fuziuni.

Șefii băncilor din România spun că intermedierea financiară redusă este generată de lipsa încrederii și a cererii eligibile, în condițiile în care firmele nu au bilanțurile care să le permită acces la creditare bancară. Mai mult, există o diviziune mare între urban și rural – dacă pentru orașe există băncile, pentru sate nu mai sunt disponibile cooperativele de credit care asigurau finanțarea în trecut. O altă problemă vine din tratamentul diferit de care au parte băncile ca urmare a reglementării privind spălarea banilor și cunoașterea clientelei.

„Nu ne putem dezvolta doar cu credite de consum și retail. Dar pentru a dezvolta piața corporate, e nevoie de planuri mai deștepte, mai simple. Suntem într-o afacere, avem grijă de banii altora, sunt riscuri care vin din partea fiscală, suverană, așteptări, care ne fac mai prudenți, dar nu ezitanți (…) Avem lichiditate, ne-am dori să investim mai mult”, declara Omer Tetik, directorul general al Băncii Transilvania, citat de media de specialitate.

Sistemul bancar are un excedent record de lichiditate și un raport credite/depozite subunitar de 68 la sută. Băncile din România au dezvoltat produse la fel de complexe ca cele vestice și au investit mult în digitalizare.

Problema este cererea bancabilă și aceasta nu poate fi rezolvată doar de bănci. Este nevoie de educație financiară și raportare fiscală, astfel încât companiile să devină eligibile pentru credit.

BCR se mai chinuie să facă educație financiară, trimițând „instructori educativi”, inclusiv prin școli, să-i învețe pe copii, de mici, să nu mai pună bani în pușculiță sau la saltea, ci să-i aducă la bancă. Însă, în acest moment, educația financiară este mult mai necesară în rândul adulților, pentru lucrul cu banca, dar mulți și-au pierdut încrederea după falimente răsunătoare la care au fost martori în România în ultimii 30 de ani.

Intermedierea financiară, adică ponderea în PIB al activelor bancare, a scăzut în ultimii zece ani în România de la 57 la sută la 50 la sută, fiind la cel mai redus nivel din Uniunea Europeană, unde media este de circa 217 la sută. Mai mult, intermedierea este semnificativ mai ridicată în țările din regiune: Cehia (137 la sută), Ungaria (119 la sută), Bulgaria (91 la sută), Polonia (93 la sută).

Statisticile arată că firmele preferă riscuri mai mici și apelează de două ori mai mult ca valoare la creditul de la furnizor (17 la sută) față de creditul bancar sau de la IFN (8,6 la sută).

Circa 30 la sută dintre firme au un nivel al capitalurilor proprii negative, iar o treime au capitalul sub limita reglementată.

Necesarul de capitalizare era estimat de BNR la aproape 139 de miliarde de lei, iar circa un sfert dintre companiile din România sunt companii cu valoare adăugată mică, dar cu o pondere mare a plăților restante în economie, restanțe la buget și o durată dublă a termenelor de plată către furnizori față de media sectorului din care fac parte.

Totodată, firmele au un grad redus de capitalizare, lichidități puține și nu sunt eligibile pentru credite de la finanțatori specializați. Aceste firme sunt împrumutate în general de acționari sau de alte firme din grup, cu o pondere de 42 la sută din totalul finanțării.

Chiar și în această situație, Banca Națională ține, indirect, partea băncilor comerciale și spune că BNR le protejează, chiar dacă ele își fac destul de anemic rolul de creditare în economie, și își joacă bine rolul în atragerea banilor de la populație, ajungând să stea pe munți de bani, care nu mai sunt doriți de firme și persoane fizice, decât în mare nevoie.

„Pe cine protejăm noi, în esență, când protejăm băncile? Protejăm micii depunători. Ăia sunt cei mai neprotejați și sunt și mulți”, spune Mugur Isărescu.

„Sistemul bancar nu e o chestiune de joacă. Dispare sistemul financiar-bancar, dispare economia… Micii deponenţi trebuie protejaţi deoarece o criză de încredere în sistemul bancar e devastatoare”, arăta Isărescu într-o conferință cu tema „Rolul băncilor centrale în economiile contemporane: dincolo de stabilitatea preţurilor.”

În România există 10 milioane de mici depunători.

Potrivit celor mai recente statistici ale BNR, soldul depozitelor administrate de băncile comerciale locale se ridică la peste 570 de miliarde de lei.

Banca Transilvania, cea mai mare bancă din România după active, conduce pe piața economisirii cu un sold al depozitelor de peste 122,5 miliarde de lei, ceea ce înseamnă 22,9 la sută din totalul banilor economisiți de populație și companii.

Aceasta este urmată de BCR și CEC Bank, cu economii de 78,7 miliarde de lei și, respectiv, 59,8 miliarde de lei. Alte trei instituții de credit – BRD, ING Bank și Raiffeisen Bank – au fiecare portofolii de depozite care depășesc sau se apropie de nivelul de 10 la sută din total active.

Primele 10 bănci din România – Banca Transilvania, BCR, BRD, ING Bank, Raiffeisen Bank, CEC Bank, UniCredit Bank, Exim Banca Românească, Alpha Bank și OTP Bank – aveau, la jumătatea anului 2023, un sold total al depozitelor de 513,5 miliarde de lei, ceea ce reprezintă 96 la sută din totalul economiilor românilor.

Și la ce le-a folosit, dacă banii stau în seifuri și nu circulă în economie, să aducă plusvaloare?