Câteva explicații pentru înțelegerea situației economice

Vedem aproape zi de zi informații legate de inflație, de împrumuturile pe care le face statul dar și alte aspecte ale situației economice. Din păcate, în presă și în spațiul publice curg comentarii care sunt paralele cu logica, inducând în eroare voit sau mai puțin pe cel care citește.

Una dintre confuziile iscate este cea legată de scăderea ratei inflației. Reducerea ratei inflației nu implică neapărat o scădere a prețurilor, ci mai degrabă o încetinire a creșterii acestora.

Pentru a înțelege mai bine, imaginați-vă că inflația actuală este de 10%. Asta înseamnă că prețurile cresc cu o medie de 10% pe an. O reducere a ratei inflației la 5% ar indica o creștere mai lentă a prețurilor, nu o scădere a lor. Cu alte cuvinte, prețurile ar continua să crească, dar la un ritm mai mic (5% pe an în loc de 10%).

08:00, 25.10.2024 • OPINII

Cât mai poate suporta România?

08:00, 18.10.2024 • OPINII

Semnale de alarmă pentru viitorul României

Există mai multe motive pentru care o reducere a ratei inflației nu duce întotdeauna la o scădere a prețurilor:

• Rigiditatea prețurilor: Unele prețuri, cum ar fi chiriile sau prețurile bunurilor durabile, pot fi lente la ajustare. Chiar dacă inflația generală scade, este posibil ca aceste prețuri să rămână ridicate pentru o perioadă de timp.
• Costurile de producție: Dacă costurile de producție a bunurilor și serviciilor rămân ridicate, chiar și o scădere a cererii ar putea să nu determine o scădere a prețurilor.
• Așteptările inflaționiste: Dacă oamenii se așteaptă ca prețurile să crească în viitor, ar putea fi mai dispuși să accepte prețuri mai mari în prezent.

Deși o reducere a ratei inflației nu este o garanție a scăderii prețurilor, este totuși un lucru pozitiv, deoarece indică o stabilitate economică mai mare. O inflație ridicată poate eroda puterea de cumpărare a banilor și poate duce la incertitudine economică. Prin urmare, nu e corect să spunem că prețurile scad!

O altă confuzie o reprezintă împrumuturile pe care statul le face de pe diverse piețe. Este un adevărat regal în presă și în social media: statul se împrumută cu nu știu câte milioane sau miliarde de secundă, pe miime de secundă, pentru a arăta catastrofa. Doar că nimeni nu spune despre necesarul de finanțare stabilit prin legea bugetului de stat pe baza deficitului prognozat prin respectivul act normativ. Ca să acoperim acel deficit, trebuie să ne împrumutăm anual cu anumită sumă. Dacă Finanțele nu reușesc să atragă respectiva sumă, nu e bine deloc și voi explica ceva mai jos ce și cum.

Statul român se împrumută într-adevăr pentru a acoperi deficitul bugetar, dar nu este singurul scop al împrumuturilor.

Guvernul utilizează împrumuturile din diverse motive, printre care:

• Finanțarea cheltuielilor publice: Statul are nevoie de resurse financiare pentru a finanța o gamă largă de cheltuieli, cum ar fi infrastructura, educația, asistența medicală și apărarea. Impozitele și taxele nu sunt suficiente pentru a acoperi toate aceste cheltuieli, deci guvernul se împrumută pentru a umple diferența.
• Stimularea economiei: În perioadele de recesiune economică, guvernul poate utiliza împrumuturile pentru a finanța proiecte de infrastructură sau programe de asistență socială, care pot crea locuri de muncă și stimula creșterea economică.
• Gestionarea datoriei existente: Guvernul poate utiliza împrumuturi noi pentru a refinanța datorii existente, ceea ce poate ajuta la reducerea costurilor cu dobânzile sau la prelungirea scadenței datoriilor.

Este important de reținut că împrumuturile guvernamentale pot avea consecințe negative dacă nu sunt gestionate în mod responsabil. O creștere a datoriilor guvernamentale poate duce la creșterea dobânzilor, ceea ce poate face mai scumpă împrumutarea pentru gospodării și companii. De asemenea, poate duce la o reducere a cheltuielilor publice pentru programe importante, cum ar fi educația și asistența medicală.

Statul român se împrumută pentru a acoperi deficitul bugetar, dar nu este singurul scop al împrumuturilor. Guvernul utilizează împrumuturi din diverse motive, inclusiv pentru a finanța cheltuielile publice, a stimula economia și a gestiona datoria existentă. Astfel, orice împrumut pe care Finanțele îl reușește este doar un pas către atingerea obiectivului final, și anume acela de a acoperi necesarul de finanațare.

Dacă Ministerul Finanțelor nu reușește să atragă suma prevăzută în necesarul de finanțare stabilit pe baza deficitului prevăzut în legea bugetului, pot apărea o serie de consecințe:

1. Reducerea cheltuielilor: Guvernul va fi nevoit să reducă cheltuielile pentru a se încadra în resursele disponibile. Această reducere poate afecta programele publice, cum ar fi infrastructura, educația, asistența medicală și apărarea.

2. Întârzieri în plata datoriilor: Guvernul ar putea fi nevoit să întârzie plata datoriilor sale, ceea ce poate duce la deteriorarea ratingului său de credit și la creșterea costurilor cu dobânzile la împrumuturile viitoare.

3. Creșterea inflației: O creștere a deficitului bugetar poate duce la o creștere a inflației, deoarece guvernul va fi nevoit să imprime mai mulți bani pentru a finanța cheltuielile.

4. Scăderea încrederii pieței: Dacă investitorii pierd încrederea în capacitatea guvernului de a gestiona finanțele publice, acest lucru poate duce la o scădere a valorii monedei naționale și la creșterea dobânzilor la împrumuturile pentru gospodării și companii.

Pentru a evita aceste consecințe, Ministerul Finanțelor poate lua o serie de măsuri, cum ar fi:

• Reducerea cheltuielilor: Guvernul poate identifica și elimina cheltuielile inutile sau neesențiale.
• Creșterea veniturilor fiscale: Guvernul poate crește taxele sau poate introduce noi taxe.
• Vânzarea de active: Guvernul poate vinde active deținute de stat, cum ar fi terenuri sau companii.
• Emisiunea de noi obligațiuni: Guvernul poate emite noi obligațiuni pentru a strânge fonduri de la investitori.

Este important ca Ministerul Finanțelor să gestioneze deficitul bugetar într-un mod responsabil pentru a evita consecințe negative asupra economiei.