Duminicile în familia Ceaușescu

În vremea lui Ceaușescu, duminica era singura zi liberă din săptămână. În mod tradițional, aceasta se petrecea împreună cu familia. Dar „genialul conducător” se hotărâse să transforme și această tradiție.

După cum relatează Dumitru Popescu, zis „Dumnezeu”, unul dintre ideologii regimului, începând din vara anului 1965, Ceaușescu le-a impus celor din jurul său un nou mod de a petrece duminica: în colectiv.

Duminica dimineața, toți înalții săi colaboratori, însoțiți de neveste, se adunau în vila Ceaușeștilor. Totul era riguros organizat, cu Nicolae Ceaușescu la cârmă.

Programul începea cu meciul de volei. Echipele se alcătuiau din demnitarii mai tineri și aghiotanții lor. Bineînțeles că Ceaușescu era căpitanul uneia dintre echipe. Cealaltă era condusă, de obicei, de Paul Niculescu Mizil.

20:46, 13.09.2024 • LIFESTYLE

Cine a cumpărat celebra haină de blană a Elenei Ceaușescu. Ce preț a avut „bijuteria”

Ceaușescu se poziționa,întotdeauna, lângă fileu. La momentul potrivit, cu o mână împingea mingea în terenul advers, în timp ce cu cealaltă trăgea fileul în jos. Nu scăpa niciodată ocazia de a-și bodogăni coechipierii și adversarii. Astfel, din distracție, jocul se transforma în instrucție. Singurul care se relaxa era Ceaușescu. Ceilalți erau cu toții enervați de remarcile sale.

Între timp, tovarășele stăteau la câte o bârfă, în timp ce jucau cărți și remy.

Urma masa de prânz. Meniul era mereu același. Se serveau sarmale în foi de viță, ardei umpluți, saramură de pește și fripturi. Și deserturile erau simple: porumb fiert, floricele, cozonac și clătite.

La masă Tovarășul impunea o atmosferă de ședință. Discuțiile începeau cu critica neajunsurilor din sectorul fiecăruia. Apoi se trecea la analiza evenimentelor politice de pe Planetă. Totul, în mare viteză. Ceaușescu sărea, fără legătură, de la un subiect la altul, de la un personaj la altul, de la evenimente recente la istorii vechi. Dar când începea tocatul cuiva, Ceaușescu lăsa impresia „că îi știe și măselele din gură”, după cum spune Dumitru Popescu.

După masă, se reîntorceau la activitățile obișnuite: încă un meci de volei, o baie atunci când era vremea potrivită, apoi scoteau tabla de șah. Partenerii lui Ceaușescu erau fie Paul Niculesu Mizil, fie Ștefan Andrei.

Tovarășele își continuau bârfa, fiind răsfățate și cu câte un desert. De obicei, clătite.

După plecarea musafirilor, care se retrăgeau cu toții deodată, Ceaușeștii rămâneau singuri. De cele mai multe ori jucau table. Ei îi plăcea să trișeze, iar el o tachina. Dar, după cum spun cei care au fost în preajma lor, niciodată n-au fost văzuți certându-se. Între ei își spuneau Nicu și Leana sau Lenuța.

Uneori, când se aflau la Snagov, făceau câte o plimbare pe lac, cu vaporașul. Ceaușescu, asistat de un marinar, ținea cârma, în timp ce Lenuța contempla natura.

Seara ascultau, adesea, romanțe și cântece de petrecere. Interpretele preferate erau Ioana Radu și Mia Braia.