Dieta mediteraneană încetinește îmbătrânirea creierului

Dieta mediteraneană încetinește procesul de îmbătrânire a creierului , susțin cercetătorii americani, autori ai unui recent studiu publicat în revista Nature.

Astfel, cercetătorii de la Universitatea Illinois, din Statele Unite, au demonstrat că, în funcție de tipul de dietă, creierul îmbătrânește mai lent.

În general, studiile se bazează pe ceea ce mănâncă participanții pentru a identifica impactul dietei lor asupra sănătății. De data aceasta, profesorul Christopher Zwilling și echipa sa s-au concentrat asupra biomarkerilor nutriționali: nivelurile de vitamine, minerale, acizi grași etc. din sânge.

Pentru a face acest lucru, autorii studiului au prelevat plasmă sanguină de la 100 de persoane sănătoase cu vârste  între 65 și 75 de ani, „după o perioadă de post pentru a analiza biomarkerii nutriționali”.

Ulterior, participanții au făcut o scanare CT și un RMN  pentru a analiza evoluția creierului lor. Astfel, oamenii de știință au reușit să definească două categorii de  persoane: unele cu îmbătrânire accelerată a creierului și altele cu îmbătrânire întârziată a creierului. Rezultatele arată că persoanele cu îmbătrânire întârziată a creierului au avut niveluri mai mari de nutrienți benefici și performanțe cognitive mai bune.

Cercetătorii  au fost interesați de mai mulți biomarkeri printre care acizii grași  (suse: nuci, ulei de rapiță, somon, ton, macrou etc.), antioxidanți (usturoi, curry, ghimbir), carotenoizi (citrice, roșii, legume verzi), vitamina E.

Potrivit rezultatelor, dintre cei 100 de participanți, cei din grupul cu îmbătrânire accelerată au prezentat semne de îmbătrânire mai rapidă a creierului. De asemenea, creierul acestor participanți avea un volum mai mic.  Pe de altă parte, la  grupul cu îmbătrânire întârziată s-a constatat, dimpotrivă, un volum mai mare al creierului. Astfel, acest studiu confirmă încă o dată ”efectele pozitive ale dietei mediteraneene, care se bazează pe alimente bogate în acești nutrienți benefici, amintește profesorul Barbey, co-autor al acestui studiu.