Alegeri doar pentru privilegii și nu după modelul suedez

Pe data de 9 iunie 2024, 18.025.324 de persoane, dintre care 942.730 sunt cetăţeni români cu domiciliul în străinătate, vor alege dintre cei 207.389 de candidați înscriși în cursa pentru alegerile locale și europarlamentare. Practic, un român din fiecare sută dintre cei majori cu drept de vot e candidat. De ce se înghesuie să candideze? În primul rând pentru înfluență că… deh cine este la butoanele administrației și dacă nu curge, tot pică, dar și pentru bani, mai ales pentru aleșii din mediul rural. Dacă nu s-ar da bani și n-ar avea acces la ciolan, oare ar mai candida? Mai mult ca sigur că nu, pentru că nimeni nu e dispus să facă muncă voluntară! Însă, poate că România ar trebuie să adopte modelul suedez, unde relația între stat și cetățeni face ca alegerile să fie extrem de importante pentru suedezi. Conform statisticilor oficiale, peste 30% dintre suedezi sunt membri în diverse partide și peste 80% sunt membri de sindicat. Prezența la alegerile organizate la fiecare patru ani este de peste 80%. Suedezii consideră dezbaterile politice și prezența la vot esențiale pentru democrație.

Suedia este împărțită în 21 de comitate conduse de câte un birou administrativ numit de guvern împreună cu un consiliu ales de cetățeni. Pe teritoriul Suediei sunt 290 de localități. Nici primarii și guvernatorii nu au dreptul la reședințe oficiale gratuite, iar consilierii nici măcar nu au salariu lunar sau un birou propriu, așa că lucrează de acasă. Sunt aleși să reprezinte cetățenii și, la fel ca ei, au propriile lor slujbe. Doar parlamentarii, care lucrează la elaborarea legilor se consideră că exercită un serviciu public pentru care trebuie să fie remunerați cu salarii lunare. Un parlamentar suedez câștigă aproape dublul venitului net al unui profesor, dar fără să aibă indemnizații speciale. Parlamentarii care nu domiciliază în capitală nu primesc bani în plus pentru costurile suplimentare, cum ar fi plata unei eventuale chirii sau pentru a avea asistenți la cabinetele parlamentare din localitățile de origine. De asemenea, în Suedia, mulți dintre parlamentari lucrează de acasă și utilizează sediile partidelor sau bibliotecile pentru a se întâlni cu alegătorii.

Până în 1990, în Suedia nici nu existau locuințe puse gratuit la dispoziția parlamentarilor. Aceștia obișnuiau să doarmă pe canapelele din birourile lor, situate în clădirea Parlamentului. În prezent, parlamentarii suedezi au la dispoziție garsoniere cu o suprafață de circa 40 de metri pătrați. Singura cameră este folosită ca living, birou, bucătărie și  dormitor. Spălătoria este comună, iar demnitarii trebuie să se programeze din timp dacă vor să își spele așternuturile. Sunt și parlamentari care trăiesc într-un spatiu chiar mai mic, de doar 18 metri pătrați. În aceste cazuri, inclusiv bucătăria este împărțită în comun. Nu există personal de serviciu, iar regulile sunt stricte: „Păstrați curățenia”. Biroul unui parlamentar are circa 18 metri pătrați. Demnitarii nu au secretare sau consilieri, nici mașini de serviciu cu șofer.Politicienii suedezi nu sunt privilegiați în fața legii și nu se bucură de niciun fel de imunitate. Este de notorietate cazul Mona Sahlin, cea care a cumpărat o ciocolată și alte câteva obiecte personale cu credit cardul guvernamental, și astfel și-a compromis cariera politică, fiind nevoită să demisioneze din funcția de vicepremier și de lider al Partidului Social Democrat. Principiul transparentei este inclus în Constituția suedeză de mai bine de 200 de ani. Fiecare cetățean are dreptul să verifice cheltuielile politicienilor, actele contabile emise de guvern și declarația de impozit pe venit a premierului. Mai mult, funcționarii sunt obligați să pună la dispoziția doritorilor corespondența zilnică și emailurile oficiale ale prim-ministrului. Astfel, fiecare cetățean are acces la aceste informații, fapt pentru care excesele de putere sau cazurile de corupție sunt extrem de rare în Suedia. Prin cele menționate mai sus ne dăm seama cât de departe suntem de Suedia, mai ales când am constatat că președintele Klaus Iohannis nu a legiferat rezultatul validat al Referendumului din 22 noiembrie 2009. Acel referendum care prevedea trecerea la Parlamentul unicameral și reducerea numărului de parlamentari la 300. Mai mult, nepunerea în aplicare a referendumului constituie o  încălcare a articolului 2 din Constituția României: „Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum” și „Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”. Ei și, ce dacă se încalcă Constituția? PSD, PNL, UDMR și chiar USR au fost și sunt la guvernare și nu le pasă că se încalcă Constituția ori că ar trebui să aplice modelul suedez! Pentru aceste partide, ciolanul este Constituția: Îl ai, îl rozi. Nu-l ai, faci foamea!

07:50 • OPINII

Votul în era cinismului – o alegere între rău și mai rău

20:53 • ALEGERI

Alegeri prezidențiale 2024: Votul începe vineri / Prima secție se deschide în Auckland, Noua Zeelandă