Ursula von der Leyen și Giorgia Meloni: bătălia pentru funcțiile de top din UE
Europa se află într-o perioadă de intense negocieri politice, în încercarea de a desemna liderii care vor ocupa funcțiile de top în Uniunea Europeană. În centrul acestor discuții se află Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, și Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, două figuri politice influente dar cu viziuni diferite asupra viitorului Uniunii.
Ursula von der Leyen: o poziție amenințată
Ursula von der Leyen, membră a Partidului Popular European (PPE), încearcă să obțină un al doilea mandat ca președinte al Comisiei Europene. Deși rămâne favorită, poziția sa este amenințată de ambițiile propriului partid, care a cerut o felie mai mare din „tortul” funcțiilor de top după victoria în alegerile europene. Aceasta a provocat tensiuni cu socialiștii, a doua cea mai mare grupare din Parlamentul European.
„PPE a aprins un foc pe care nu-l mai controlează”, a declarat un oficial european anonim. Dacă von der Leyen nu reușește să obțină susținerea necesară, ar putea urma o criză instituțională majoră, având în vedere că orice eșec al său în Parlamentul European ar arunca în aer întregul pachet de funcții.
Giorgia Meloni: jucătoarea de dreapta
Pe de altă parte, Giorgia Meloni, lider al Fratelli d’Italia și parte din grupul conservator european ECR, își exprimă nemulțumirea față de faptul că partidul său nu a fost inclus în negocierile pentru funcțiile de top. Meloni, care conduce a treia economie ca mărime din UE, a câștigat putere după alegerile europene și vrea să fie luată în serios în aceste discuții.
„Dacă ar trebui să vorbesc în numele Fratelli d’Italia, ar trebui să vă spun că, pentru moment, nu putem vota în favoarea Ursulei von der Leyen sau a altora, pentru că nu cunoaștem agenda politică”, a spus Nicola Procaccini, europarlamentar din partea Fratelli d’Italia.
Meloni urmărește obținerea unui portofoliu economic important în viitoarea Comisie Europeană și a unei poziții de vicepreședinte pentru ECR. Printre numele vehiculate pentru aceste roluri se află Raffaele Fitto, actualul ministru italian pentru afaceri europene, și Elisabetta Belloni, șefa serviciului italian de informații.
Importanța acestei bătălii
Discuțiile din jurul acestor funcții sunt esențiale nu doar pentru echilibrul politic din UE, dar și pentru gestionarea crizelor curente, precum războiul din Ucraina și viitoarele alegeri din SUA. Menținerea unei stabilități politice în cadrul UE este crucială pentru abordarea acestor provocări globale.
Un diplomat european a subliniat că „nu există intenția de a include ECR în coaliție, dar există respect pentru rolul Giorgiei Meloni în Consiliul European”. Meloni reprezintă o voce puternică, iar ignorarea ei ar putea escalada rapid tensiunile.
Până la Summit, manevre de culise
Lupta pentru funcțiile de top din UE este departe de a se încheia. Ursula von der Leyen trebuie să-și asigure susținerea atât din partea liderilor europeni, cât și din partea Parlamentului European. În același timp, Giorgia Meloni își joacă cartea pentru a obține un rol influent pentru Italia și pentru grupul său politic.
Pe măsură ce ne apropiem de summit-ul liderilor UE din 27-28 iunie, aceste negocieri vor continua să fie urmărite cu interes. Indiferent de rezultatul final, este clar că viitorul politic al UE se va contura în următoarele săptămâni.
Profilul Giorgiei Meloni
Giorgia Meloni s-a născut pe 15 ianuarie 1977 la Roma, Italia. A intrat în politică la o vârstă fragedă, aderând la organizația de tineret a Mișcării Sociale Italiene (MSI), un partid politic de extremă dreaptă, la vârsta de 15 ani. Ascensiunea sa politică a fost rapidă, devenind una dintre cele mai tinere parlamentare italiene la doar 29 de ani.
În 2012, Meloni a fondat Fratelli d’Italia (FdI), un partid politic de dreapta, alături de Ignazio La Russa și Guido Crosetto. Sub conducerea sa, FdI a devenit o forță politică majoră în Italia, promovând politici conservatoare și naționaliste. Meloni a fost aleasă prim-ministru al Italiei în 2022, devenind prima femeie din istoria țării care ocupă această funcție.
Pe scena europeană, Meloni este cunoscută pentru pozițiile sale ferme și pentru opoziția față de politicile de integrare și migrație promovate de instituțiile UE. Cu toate acestea, ea a demonstrat abilități diplomatice și o deschidere pentru colaborare în cadrul Consiliului European, consolidând astfel influența Italiei în UE.
Viața personală
Giorgia Meloni a avut o relație de lungă durată cu jurnalistul Andrea Giambruno, cu care are o fiică. Cuplul a fost în atenția publicului în special datorită carierelor lor în mass-media și politică, dar și din cauza scandalurilor recente.
Scandaluri și cancan
Recent, Meloni a anunțat despărțirea de Andrea Giambruno după ce acesta a fost implicat într-un scandal major. Înregistrări difuzate de emisiunea satirică „Striscia la Notizia” îl arătau pe Giambruno făcând avansuri către o colegă de muncă și utilizând un limbaj vulgar. Într-un alt clip, el sugera că ar putea colabora cu o colegă dacă ar avea relații intime, și aparent recunoștea că ar fi avut o aventură.
Această despărțire a venit după ce Meloni l-a apărat anterior pe Giambruno în urma unor declarații controversate despre responsabilitatea femeilor în cazurile de viol. Cu toate acestea, în lumina ultimelor scandaluri, Meloni a decis să încheie relația, declarând că drumurile lor s-au separat de ceva vreme.
Impactul public și popularitatea
Deși scandalul a fost jenant, modul în care Meloni a gestionat situația a fost văzut ca un semn de caracter puternic, un aspect care ar putea să-i sporească popularitatea. Decizia rapidă și hotărâtă de a se despărți de Giambruno a demonstrat o fermitate care a fost apreciată de mulți italieni.
Meloni și-a câștigat reputația de a fi o conducătoare puternică și rezolută, capabilă să navigheze prin crize personale și politice cu o anumită hotărâre, consolidând astfel poziția sa în politică și imaginea publică.
Giorgia Meloni rămâne o figură polarizantă, dar influentă în politica europeană. Ambițiile sale și strategia sa politică vor juca un rol crucial în definirea viitorului Uniunii Europene și în stabilirea echilibrului de putere la Bruxelles.