Obsesia unui polițist-bărbat de a deveni femeie

Cazul lectorului universitar ajuns la facultate îmbrăcat în femeie a fost urmat de cel al polițistului local care își etala, la rândul său, toaletele de damă la job.

Ambele au făcut valuri mari pe internet dar povestea din spatele polițistului local e spectaculoasă, cel puțin pentru cunoscuți.

Cazul a fost popularizat printre primii de Robert Turcescu pe pagina sa de Facebook.

Părerile celor care au citit postarea au oscilat, bănuiesc, în funcție de modul în care se raportează la ideologiile woke și la propaganda pro-diversitate. Probabil între „e un simptom al decadentei occidentale aterizat pe malurile Dambovitei” la „e o mostră a libertății de exprimare, a vrut să fie el însuși independent de orice convenție”.

Pentru mine, însă, uluirea a fost totală și nu pentru că m-ar fi surprins neapărat noua sa postura. Îl cunosc pe Cezar din copilărie, am fost colegi de clasă în scoala primară și vecini de cartier, ocazie cu care ne-am tot intersectat de-a lungul anilor.

Stiu că există diferite curente și tehnici care vor să convingă publicul că o dorință/intenție asupra căreia ne focalizam eficient ajunge să fie materializată mai devreme sau mai târziu. Iar vederea lui Cezar, femeie de data asta, mă face să cred că poate exista ceva aici. Să vă dau câteva exemple.

În copilărie, în curtea scolii, aveam câteva mese de ping-pong. Cezar nu știa să joace inițial dar și-a propus să devina cel mai bun jucător din grupul nostru și în curând a reușit.

A vrut să învețe acordeonul, a absolvit Scoala Populară de Artă la secția de acordeon. A vrut să fie polițist, a intrat primul pe listă la Academia de Politie.

Nu avea doar obiective „serioase”, îi ieșeau și cele mai ciudate. Avea părul complet lins dar și-a propus să aibă părul creț și, prin tehnici de împletire și ondulare, cu degetele bănuiesc, a apărut aproape peste noapte cu părul creț.

Apoi a crezut că sunt deranjante buzele lui cam proeminente, și-a făcut operație estetică (acum mai bine de 30 de ani nu era chiar simplu) și le-a corectat.

Mai târziu, a vrut să fie atlet de performanță. S-a antrenat, a progresat, a avut rezultate foarte bune în cursele de fond de amatori.

A vrut să fie scriitor, a încercat să publice în reviste culturale, a fost refuzat, a publicat în regie proprie mai multe cărți de versuri. Îmi spunea la o întâlnire pe stradă, cu câțiva ani în urmă, că vrea să intre în Uniunea Scriitorilor, dar că nu e foarte simplu, are nevoie de niște recomandări de la autori consacrați. Bănuiesc că e doar un obstacol de moment.

Apariția lui în haine de femeie m-a uluit, și nu atât pentru că nu îl credeam să aibă o sexualitate reprimată, ci pentru că am bănuit că și transformarea lui în femeie ar putea fi unul din „proiectele” sale de dată recentă.

După ani de zile în care s-a comportat normal, s-a afișat în cuplu hetero, a participat chiar la un moment dat la emisiunea „Din Dragoste, cu Mircea Radu” ca să-și recupereze iubita, apariția sa la peste 50 de ani îmbrăcat brusc în femeie nu ține atât de asumarea unei orientări reprimate, din punctul meu de vedere, cât de materializarea a încă unui „proiect special” marca Bucur Cezar.

Uite că, după ce a vrut să fie atlet, polițist, scriitor, acordeonist, a pus o bifa și la capitolul „femeie”. Mă întreb ce ar ieși daca și-ar propune mâine să fie astronaut și unde ar fi ajuns acum dacă în timpul vieții ar fi cultivat o singură obsesie, încărcând să avanseze cât mai mult în direcția ei.

Sigur, se pot pune multe etichete aici, majoritatea legate de patologie, în mod cert, însă, omul are o tehnică remarcabilă de a-și materializa dorințele/obsesiile, conștientă sau nu.