Supraimpozitarea bogătașilor pe model italian: o măsură necesară sau inutilă pentru România?

Recent, Italia a luat o decizie semnificativă în materie de politică fiscală: a dublat impozitul unic aplicat veniturilor realizate în străinătate de persoanele bogate care își transferă reședința fiscală în țară. Această măsură reflectă o schimbare de paradigmă în abordarea favorurilor fiscale acordate celor înstăriți. În contextul acestui precedent european, este pertinent să ne întrebăm: ar fi binevenită o astfel de măsură în România? Cum ar funcționa? Și ce șanse ar avea?

Contextul supraimpozitării în Europa

Italia nu este singura țară europeană care a implementat măsuri speciale pentru a taxa suplimentar persoanele cu averi mari. Astfel de politici au fost adesea justificate prin necesitatea de a atrage bogătașii pentru a stimula economia locală. Însă, în ultima vreme, a crescut presiunea pentru a renunța la aceste „favoruri fiscale”, pe fondul nevoii de a asigura echitatea fiscală și de a reduce deficitele bugetare.

Decretul italian de dublare a impozitului unic la 200.000 de euro pe an pentru veniturile realizate în străinătate este un exemplu clar de abandonare a politicii de atragere a bogătașilor prin scutiri fiscale. Aproximativ 1.186 de contribuabili au profitat de schema introdusă în 2017, generând 254 de milioane de euro în taxe între 2018 și 2022. Totuși, măsura a fost criticată de UE, care a considerat-o dăunătoare pentru conturile statului.

Ar funcționa supraimpozitarea în România?

România, cu o economie în dezvoltare și un sistem fiscal în continuă transformare, ar putea privi spre exemplul Italiei cu interes și precauție. Supraimpozitarea celor bogați ar putea avea mai multe efecte, atât pozitive, cât și negative:

Beneficii potențiale

1. Consolidarea finanțelor publice: Așa cum Italia speră să își reducă deficitul fiscal mare, România ar putea beneficia de pe urma unei taxe suplimentare pe veniturile mari, mai ales într-un context în care resursele bugetare sunt adesea insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor publice.
2. Reducerea inegalităților: Supraimpozitarea ar putea contribui la reducerea disparităților economice și sociale. Într-o țară unde diferențele dintre clasele sociale sunt accentuate, o astfel de măsură ar putea aduce un plus de echitate în sistemul fiscal.
3. Finanțarea investițiilor publice: Veniturile obținute din supraimpozitare ar putea fi direcționate către proiecte de infrastructură, educație și sănătate, sectoare critice pentru dezvoltarea pe termen lung a României.

Riscuri și provocări

1. Evaziunea fiscală: O taxă suplimentară pe veniturile mari ar putea stimula evaziunea fiscală, mai ales într-o țară unde infrastructura de colectare a taxelor și impozitelor este încă în curs de dezvoltare. Persoanele bogate ar putea căuta metode legale sau ilegale pentru a-și ascunde veniturile.
2. Migrația de capital: Există riscul ca bogătașii să își mute reședința fiscală în alte țări cu regimuri fiscale mai favorabile, ceea ce ar putea duce la pierderi semnificative de venituri pentru statul român.
3. Implementarea complexă: Sistemul fiscal românesc ar trebui să fie bine echipat pentru a gestiona și a monitoriza eficient aplicarea unei astfel de măsuri. Acest lucru ar necesita investiții în tehnologie și personal specializat.

Șansele de succes ale supraimpozitării în România

Implementarea unei politici de supraimpozitare a celor bogați în România ar depinde de mai mulți factori:

1. Contextul politic și economic: Guvernul trebuie să aibă voința politică de a introduce o astfel de măsură și să o prezinte ca parte a unui plan coerent de reformă fiscală. De asemenea, contextul economic trebuie să fie favorabil, cu o economie în creștere care să poată absorbi eventualele efecte negative pe termen scurt.
2. Susținerea publică: Este esențial ca măsura să fie susținută de populație. O campanie de informare eficientă, care să explice beneficiile pe termen lung ale supraimpozitării, ar putea ajuta la obținerea sprijinului public necesar.
3. Infrastructura fiscală: România trebuie să își consolideze infrastructura fiscală pentru a putea implementa și monitoriza eficient o astfel de măsură. Aceasta implică digitalizarea proceselor fiscale și formarea profesională a personalului implicat.

Câtă vreme țara e condusă din umbră de nababi dubioși… nici o șansă

Supraimpozitarea celor bogați este o măsură fiscală controversată, dar care poate aduce beneficii semnificative dacă este implementată corect. Exemplul Italiei arată că astfel de măsuri sunt posibile și pot contribui la echitatea fiscală și la consolidarea finanțelor publice. În România, o astfel de politică ar putea funcționa, dar ar necesita o pregătire minuțioasă, voință politică fermă și sprijin public. Într-o țară unde inegalitățile sunt încă pronunțate, supraimpozitarea celor bogați ar putea fi un pas important spre o societate mai echitabilă și mai prosperă.