Cum reacționează creierul nostru la dragoste: depinde pe cine sau ce iubim…

Dragostea este un subiect fascinant, mereu prezent în literatură, muzică și artă, dar și în cercetările științifice moderne. De-a lungul timpului, întrebarea „Ce este dragostea?” a fost explorată în nenumărate feluri, de la sonetele lui Shakespeare până la hiturile pop din anii ’90. Însă acum, oamenii de știință de la Universitatea Aalto din Finlanda au decis să abordeze întrebarea dintr-o perspectivă mai concretă, analizând cum reacționează creierul atunci când experimentăm diferite tipuri de dragoste.

Cum funcționează dragostea în creier?

Un studiu recent, publicat în prestigiosul jurnal Cerebral Cortex, a arătat că dragostea, în toate formele ei, activează anumite zone specifice ale creierului. Acest studiu a fost realizat folosind imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI), o tehnologie care permite vizualizarea în timp real a activității creierului. Cei 55 de participanți, toți părinți aflați în relații de lungă durată, au fost expuși la scenarii ce descriau diverse tipuri de dragoste: parentală, romantică, platonică, dragostea pentru un străin, dragostea pentru un animal de companie și chiar dragostea pentru natură.

Studiul a scos în evidență modul în care diferitele forme de dragoste „aprind” diferite zone ale creierului. De exemplu, dragostea parentală – cum ar fi atunci când vezi pentru prima dată nou-născutul tău – activează puternic ganglionii bazali, o parte a creierului asociată cu emoțiile și motivația. În schimb, dragostea pentru natură activează mai mult sistemul de recompensă și centrele vizuale ale creierului, sugerând o conexiune profundă între frumusețea naturală și sentimentul de bine.

Dragostea, sub microscop

Un aspect captivant al studiului a fost diferențierea clară între dragostea interpersonală și cea pentru natură. De exemplu, când participanții au fost rugați să își imagineze dragostea pentru un străin, creierul lor a reacționat într-un mod mai puțin intens comparativ cu dragostea pentru un prieten apropiat sau un membru al familiei. Totuși, chiar și dragostea pentru un străin a activat zonele sociale ale creierului, demonstrând că orice formă de dragoste umană este profund legată de interacțiunea socială.

Pe de altă parte, dragostea pentru natură a stimulat exclusiv sistemul de recompensă și centrele vizuale ale creierului. Aceasta sugerează că aprecierea pentru frumusețea naturii și sentimentele pozitive asociate cu aceasta nu sunt neapărat sociale, ci mai degrabă legate de satisfacția personală și estetică.

Dragostea pentru animale: o relație specială

Un alt punct de interes din studiu a fost analiza dragostei pentru animale de companie. Cercetătorii au descoperit că activitatea creierului în timpul scenariilor ce implicau animale de companie putea dezvălui dacă participantul avea sau nu un astfel de prieten blănos. Cei care dețineau animale de companie au arătat o activare mai intensă în zonele sociale ale creierului, semn că relația cu un animal de companie este profundă și foarte personală.

Acest rezultat nu surprinde, având în vedere cât de puternică este legătura dintre oameni și animalele lor de companie. Pentru un iubitor de animale, simpla prezență a unui animal de companie poate aduce un sentiment de calm și fericire, similar cu cel resimțit în relațiile interumane apropiate.

Dragostea este un lucru… foarte mare!

Studiul realizat de Universitatea Aalto nu oferă un răspuns definitiv la întrebarea „Ce este dragostea?”, dar aduce o înțelegere mai profundă a modului în care creierul nostru procesează și răspunde la diferitele forme ale acestui sentiment complex. Dragostea nu este un fenomen uniform, ci mai degrabă o colecție de experiențe care activează diferite părți ale creierului, în funcție de cine sau ce iubim.

Aceste descoperiri subliniază cât de diversă și adaptabilă este dragostea umană. Fie că este vorba despre dragostea pentru un copil, pentru un partener, pentru un animal de companie sau chiar pentru natură, fiecare tip de dragoste are propria sa amprentă în creier. Iar această diversitate a iubirii este ceea ce face ca experiența umană să fie atât de bogată și de profundă.

Prin urmare, data viitoare când simțiți acel val de căldură și afecțiune pentru cineva sau ceva, amintiți-vă că, în acel moment, creierul vostru este într-o stare unică de activitate, reflectând complexitatea și frumusețea sentimentelor voastre. Dragostea, în toate formele ei, rămâne unul dintre cele mai fascinante și misterioase aspecte ale existenței noastre.