Credința în vizitatorii extratereștri: ce efecte are asupra societății noastre?

În ultimii ani, ideea că Pământul ar fi fost vizitat de extratereștri a devenit tot mai populară. În Marea Britanie, aproximativ 20% dintre cetățeni cred că am avut parte de vizite extraterestre, iar 7% susțin că au văzut personal un OZN. În Statele Unite, procentajele sunt și mai ridicate și continuă să crească. De exemplu, în 1996, doar 20% dintre americani credeau că OZN-urile sunt dovezi probabile ale vieții extraterestre, dar până în 2022, acest procent a ajuns la 34%. Aproximativ 24% dintre americani declară că au văzut un OZN.

Paradoxul vizitelor extraterestre

Această credință este paradoxală (contradictorie), având în vedere că nu există nicio dovadă concludentă că extratereștrii există, cu atât mai puțin că ne-ar fi vizitat. În plus, dată fiind distanța enormă dintre sistemele stelare, ar fi mai logic să primim semnale de pe planete îndepărtate decât să ne trezim cu vizitatori în grădina din spate. Cu toate acestea, credința în vizitatorii extratereștri s-a transformat dintr-o curiozitate marginală într-o problemă societală (care afectează întreaga societate).

Politicienii și OZN-urile

Această credință tot mai răspândită obligă politicienii, cel puțin în Statele Unite, să reacționeze. Dezvăluirea informațiilor despre așa-numitele Fenomene Anomale Neidentificate (FAN-uri, în loc de OZN-uri) de către Pentagon a captat atenția ambelor partide politice din țară. Mulți politicieni speculează ideea că armata și un grup secret de interese comerciale ascund adevărul despre vizitele extraterestre. Acest „adevăr” ar include presupuse observații, răpiri și tehnologii extraterestre inversate.

Teorii conspiraționiste și neîncredere în guvern

Ironia face că mai mulți oameni cred în existența unui complot decât în vizitele extraterestre propriu-zise. În 2019, un sondaj Gallup a dezvăluit că 68% dintre americani credeau că guvernul SUA știe mai multe despre OZN-uri decât admite. Această tendință politică are rădăcini vechi, datând din campania prezidențială a lui Jimmy Carter din 1976, când a promis să dezvăluie documente guvernamentale, după ce el însuși ar fi văzut un OZN. Ca în multe alte cazuri, cea mai simplă explicație este că a văzut planeta Venus, lucru care se întâmplă destul de des.

Hillary Clinton a sugerat, de asemenea, că ar dori să deschidă „cât mai multe dosare [ale Pentagonului]” în timpul campaniei sale prezidențiale împotriva lui Donald Trump. Trump însuși a spus că ar trebui să „se gândească” dacă este posibil să declasifice așa-numitele documente Roswell, legate de celebra presupusă prăbușire a unui OZN și recuperarea unor corpuri extraterestre.

Președintele Bill Clinton a declarat că și-a trimis șeful de cabinet, John Podesta, la Area 51, o instalație extrem de secretă a Forțelor Aeriene SUA, pentru a verifica dacă există vreo fărâmă de adevăr în zvonurile despre tehnologia extraterestră de acolo. Este demn de menționat că Podesta este un entuziast de lungă durată al subiectelor legate de OZN-uri.

Cel mai proeminent susținător actual al dezvăluirii documentelor despre OZN-uri este liderul democratic al Senatului, Chuck Schumer. Proiectul său de lege din 2023, care vizează dezvăluirea unor înregistrări FAN-uri, a fost co-sponsorizat de trei senatori republicani.

Dezvăluirile Pentagonului au început în primele etape ale mandatului lui Joe Biden, dar până acum nu a apărut nimic spectaculos. Nicio întâlnire. Niciun contact.

Consecințele societale ale credinței în OZN-uri

Toate aceste discuții încurajează teoriile conspirației, care pot submina încrederea în instituțiile democratice. Au existat chiar apeluri umoristice pentru a „invada” Area 51, dar după evenimentele din 2021 de la Capitoliu, o astfel de perspectivă devine tot mai periculoasă.

Prea mult zgomot de fundal despre OZN-uri și FAN-uri poate, de asemenea, să împiedice comunicarea științifică legitimă despre posibilitatea găsirii vieții extraterestre microbiene. Astrobiologia, știința care se ocupă cu astfel de chestiuni, nu are o mașină de publicitate la fel de eficientă ca ufologia (studiul OZN-urilor).

Istoria, un canal YouTube deținut parțial de Disney, difuzează în mod regulat emisiuni despre „extratereștrii antici”. Emisiunea a ajuns la al 20-lea sezon și canalul are 13,8 milioane de abonați. Canalul NASA despre astrobiologie are doar 20.000 de abonați. Știința adevărată este depășită numeric de divertismentul prezentat ca fapt.

Rescrierea istoriei indigene

Narațiunile despre vizitele extraterestre au încercat, de asemenea, să rescrie istoria și mitologia popoarelor indigene.

Primii pași în această direcție datează din povestea science-fiction a lui Alexander Kazantsev, „Explozie: Povestea unei ipoteze” (1946). Aceasta prezintă evenimentul impactului meteoritului Tunguska din 1908 ca o explozie asemănătoare celei de la Nagasaki a motorului unei nave extraterestre. În povestea lui Kazantsev, un singur supraviețuitor gigant de sex feminin, negru, este lăsat pe Pământ, echipat cu puteri speciale de vindecare. Aceasta este adoptată ca șaman de către poporul indigen Evenki.

NASA și comunitatea științifică spațială sprijină inițiative precum Native Skywatchers, înființată de comunitățile indigene Ojibwe și Lakota, pentru a asigura supraviețuirea poveștilor despre stele. Există o rețea reală și extinsă de cercetători indigeni care se ocupă de aceste chestiuni.

Însă ufologii promit o vizibilitate mult mai mare pentru istoria indigenă în schimbul amestecării poveștilor indigene autentice despre viața care vine din ceruri cu povești ficționale despre OZN-uri, reambalate ca istorie suprimată.

Impactul narațiunilor moderne

Narațiunea modernă despre vizitele extraterestre nu a apărut, în fond, din comunitățile indigene. Dimpotrivă, a apărut parțial ca o modalitate prin care gânditorii conspiraționiști dintr-o Europă sfâșiată de rasism au încercat să „explice” cum ar fi putut exista civilizații urbane complexe în locuri precum America de Sud înainte de colonizarea europeană.

Filtrată printr-o viziune new age (o mișcare spirituală din anii 1960 care combină diverse tradiții și credințe) a contraculturii din anii 1960, narațiunea a fost răsturnată pentru a aprecia popoarele indigene ca având odată tehnologii avansate. Potrivit acestei viziuni, odată, fiecare civilizație indigenă era Wakanda, un ținut fictiv apărut în benzile desenate americane publicate de Marvel Comics.

Annunaki… Lakota… Ojibwe… Pleiadeani… e cam aglomerat pe-aici!

Dacă toate aceste narațiuni ar rămâne doar ficțiune distractivă, lucrurile ar fi în regulă. Dar nu se întâmplă așa. Narațiunile despre vizite extraterestre tind să suprascrie povestirile indigene despre cer și pământ.

Aceasta este o problemă pentru toată lumea, nu doar pentru popoarele indigene care se luptă să-și păstreze tradițiile autentice. Amenință înțelegerea noastră asupra trecutului. Când vine vorba de înțelegerea strămoșilor noștri îndepărtați, rămășițele poveștilor preistorice sunt puține și prețioase, cum ar fi cele din povestirile indigene despre stele.

De exemplu, poveștile despre Pleiade datează, în forme standard, de cel puțin 50.000 de ani.

Din acest motiv, aceste povești sunt vizate în special de entuziaștii vizitelor extraterestre, dintre care unii pretind chiar că sunt „Pleiadeani”. Nicio surpriză, Pleiadeanii nu arată ca Lakota sau Ojibwe, ci sunt izbitor de blonzi, cu ochi albaștri și nordici.

Este din ce în ce mai clar că credința în vizitele extraterestre nu mai este doar o speculație amuzantă, ci ceva care are consecințe reale și dăunătoare.