A murit Sonia Iovan, prima medaliată olimpică și mondială la gimnastică a României
Sonia Iovan, prima gimnastă din România care a câștigat medalii olimpice și mondiale, s-a stins din viață în Franța, unde locuia de mai mulți ani. Anunțul a fost făcut vineri de Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR), care a adus un omagiu celebrei sportive pentru contribuția sa remarcabilă la dezvoltarea gimnasticii românești.
Sonia Iovan s-a stins din viață
„Drum lin, Sonia Iovan! Sonia Iovan e prima medaliată olimpică, mondială la gimnastică a României. (…) Acum, s-a stins în Franța, unde locuia de ani buni. Dumnezeu să o odihnească!”, a transmis COSR.
Sonia Iovan a fost o pionieră a gimnasticii românești, scriindu-și numele în istorie ca parte din prima echipă românească ce a cucerit o medalie olimpică la gimnastică. În anii ’50 și ’60, performanțele sale au adus nu doar glorie țării, dar și un punct de referință în cariera sportivă a României pe scena internațională.
A început să practice gimnastica artistică la Cluj, sub îndrumarea unor antrenori precum Nicolae Băiasu și Iosif Hindi, ulterior mutându-se la București pentru a-și continua pregătirea la Clubul Știința.
Participările sale la trei ediții ale Jocurilor Olimpice au adus momente de neuitat pentru sportul românesc. În 1956, la Melbourne, alături de colegele sale Elena Leuștean, Georgeta Hurmuzache, Emilia Vătășoiu, Elena Mărgărit și Ileana Săcălici, Sonia Iovan a fost parte din echipa care a urcat pe podium, câștigând prima medalie olimpică pe echipe din istoria gimnasticii românești.
Această reușită a fost repetată în 1960, la Jocurile Olimpice de la Roma, când echipa din care făceau parte Atanasia Ionescu, Elena Leuștean, Elena Niculescu, Uta Poreceanu Schlandt și Emilia Vătășoiu a cucerit din nou bronzul.
La Campionatele Mondiale din 1958, desfășurate la Moscova, Sonia Iovan a scris din nou istorie, contribuind la prima medalie mondială obținută de echipa României la gimnastică, tot un bronz. Prezențele sale la Campionatele Europene, numite atunci Cupa Europei, i-au adus și alte medalii: argint la bârnă și bronz la individual compus și sărituri, la ediția din 1957, de la București, și alte medalii la edițiile din 1959 și 1961, desfășurate la Cracovia și Leipzig.
După încheierea carierei de sportivă, Sonia Iovan și-a continuat activitatea în domeniul sportului ca antrenor federal între 1966 și 1967. A absolvit Institutul de Cultură Fizică și a parcurs toate treptele didactice, devenind profesor universitar și șefa catedrei de educație fizică și sport la Academia de Științe Economice din București.
De asemenea, în 1997, a fost invitată să lucreze la Institutul de Educație Fizică din Liban, aducându-și contribuția la formarea unor noi generații de sportivi și specialiști.