Un spectacol grotesc: de ce procesele lui Trump continuă să fie amânate?

Nu cred că trebuie să fii expert în drept sau un cunoscător al mecanismelor justiției americane ca să realizezi că întregul circ din jurul proceselor lui Donald Trump miroase a ceva ce nu e tocmai curat. Se tot amână, se răsucește, se jonglează cu datele de parcă ar fi un joc politic și nu o chestiune de justiție. Dacă noi, muritorii de rând, am fi fost în locul lui, am fi avut parte de atâta clemență? Să fim serioși! Însă, de ce acest om pare să fie de neatins? Cum a ajuns Trump să se transforme într-un puzzle juridic cu piese mereu amânate?

Ceea ce vedem astăzi este un paradox grotesc: Trump, cel care clamează că este un „outsider” care se luptă cu sistemul corupt, beneficiază de o clemență sistemică de care niciun cetățean obișnuit nu ar avea parte. În cazul său, legile, procesele, judecătorii și sistemul par să intre în concediu prelungit ori de câte ori se apropie de o sentință. Mai mult, tot acest spectacol ridică o întrebare fundamentală: dacă justiția este egală pentru toți, de ce în cazul său pare să se comporte ca un dresor de circ care încearcă să îmblânzească un tigru neascultător?

O strategie clasică de amânare

Donald Trump nu este străin de întârzierile strategice. S-a folosit de această metodă pe tot parcursul vieții sale de afaceri și politice. Fie că e vorba de procesele sale financiare, conflictele de interese sau acum de dosarele penale, una dintre cele mai eficiente arme ale sale a fost amânarea. Întârzie suficient și poate că problema va dispărea de la sine sau, mai bine, va fi uitată. Cum? Simplu. Apeluri. Revizuiri. Cereri de amânare. Se cer deliberări suplimentare. Este ca și cum fiecare proces de justiție împotriva lui Trump este invitat la un dans lent, doar pentru a-l face pe dansator să obosească.

În dosarul „hush money”, în care este acuzat că a falsificat documente financiare pentru a ascunde o plată către o actriță de filme pentru adulți, sentința trebuia să fie pronunțată pe 18 septembrie 2024. O dată certă, nu? Greșit! Totul s-a mutat după alegeri, pe 26 noiembrie, și astfel am ajuns în fața unui nou episod dintr-o telenovelă juridică.

Ce justificare a oferit instanța?

Simplu: pentru a evita să influențeze campania electorală. Ca și cum justiția este o oglindă care, dacă este ridicată în fața electoratului, ar putea să-i orbească și să-i facă să voteze „greșit”. Această retorică este aproape hilară. Într-o țară în care separația puterilor în stat ar trebui să fie un pilon al democrației, vedem cum judecătorii par să se teamă de o funcție care, de fapt, ar trebui să fie complet separată de sistemul electoral.

Un sistem care favorizează puternicii

Dacă ar fi fost vorba de un cetățean de rând, situația ar fi fost cu totul alta. Un amărât prins la înghesuială cu niște datorii, sau cu un fals în acte minore, nu ar fi avut parte de atâtea amânări. Probabil ar fi primit deja o sentință și poate ar fi fost încarcerat sau ar fi plătit amenzi usturătoare. Însă pentru Trump, jocul este altul. Fiecare detaliu al procesului său pare să fie tratat cu mănuși de catifea, iar sistemul juridic american, altminteri cunoscut pentru eficiența și imparțialitatea sa, pare că se diluează în fața fostului președinte.

Faptul că aceste amânări se petrec în contextul unei noi campanii electorale este cu atât mai cinic. Pe măsură ce procesele sale continuă să fie trase pe linie moartă, Trump își construiește o nouă candidatură la președinție. Este aproape comic – sau tragic, depinde cum privești lucrurile – că în loc să își petreacă timpul pregătindu-se pentru procese și asumându-și responsabilitatea pentru acțiunile sale, Trump are ocazia să-și consolideze bazinul electoral.

Justiția pentru toți sau doar pentru unii?

Pe hârtie, sistemul de justiție ar trebui să fie imparțial, egal pentru toți. Dar realitatea ne spune altceva. Dacă ai bani, influență și putere, ai la dispoziție arme juridice care îți permit să stai în afara „radarului” pentru o perioadă foarte lungă. Trump nu este singurul exemplu, dar este, fără îndoială, cel mai cunoscut și mai strigător la cer. Este un simbol al felului în care cei de la vârf au acces la resurse, strategii și timp, toate acestea fiind luxuri pe care cetățeanul de rând nu și le poate permite.

Și atunci, ne întrebăm: unde este justiția? Unde este echilibrul în fața legii? Când ai un sistem care permite ca sentințele să fie amânate până când circumstanțele devin favorabile, acesta nu mai este un sistem de justiție. Este un spectacol. Un spectacol mediatic în care se amestecă politica, influența și teama de a da naștere unui conflict politic.

Un viitor suspendat

Ce se va întâmpla mai departe? Dacă Trump câștigă din nou președinția, totul va fi tras pe linie moartă. Procesul se va transforma într-o amintire îndepărtată, iar puterea pe care o va deține va continua să îi ofere imunitate de facto. Dacă nu câștigă, poate că instanțele vor relua procesele. Dar cine mai are încredere într-un proces atât de întins și controversat?

Această saga juridică nu este doar despre Trump. Este despre o lacună a sistemului care permite amânarea pedepselor și tragerea de timp până când interesul public se răcește. Este despre felul în care justiția se poate transforma într-un joc de influență politică și cum funcționează în beneficiul celor care știu să tragă sforile.

În final, rămâne întrebarea: cât de mult timp va mai dura până când oamenii obișnuiți vor începe să se întrebe de ce, pentru Trump, legile sunt doar niște obstacole temporare? Până când vom continua să fim martorii acestui joc al amânărilor, al tergiversărilor și al scutului impenetrabil al puterii?

Întrebarea despre cum naiba reușește Trump să evite justiția atât de mult timp este frustrantă și complicată, dar nu fără răspunsuri. E o combinație de factori care îl fac să fie atât de bine protejat, chiar și în fața unor acuzații foarte grave, iar acest fenomen reflectă multiple fațete ale unui sistem care pare să fie înclinat în favoarea celor cu putere și influență.

1. Puterea politică și influența

Trump a fost președintele Statelor Unite, cea mai puternică poziție politică din lume. Aceasta nu doar că îi oferă o platformă enormă, ci și o rețea complexă de protecție juridică, politică și chiar socială. Chiar și după ce nu mai este președinte, rămâne o figură extrem de influentă, în special în rândurile Partidului Republican și ale bazei sale electorale. Mulți oficiali, judecători sau chiar alți politicieni ezită să meargă direct împotriva unui om care are o armată de susținători fideli. Politica din SUA este extrem de polarizată, iar mulți republicani încă îl văd ca pe un „salvator” sau lider absolut.

2. Banii – factorul decisiv în justiție

Trump are resurse financiare aproape nelimitate pentru a lupta în tribunale. Justiția americană este renumită pentru faptul că, dacă ai destui bani, poți să-ți amâni soarta timp îndelungat. Echipele sale de avocați sunt printre cele mai bine pregătite și mai bine plătite din lume. Fiecare acțiune, fiecare acuzație, fiecare proces se transformă într-o luptă birocratică lungă, cu multiple cereri de amânare, revizuiri, apeluri și contestații. Un om obișnuit nu își poate permite acest lux. Dar Trump poate să cumpere timp – și asta îl ține departe de închisoare.

3. Imunitatea prezidențială și complicațiile juridice

Există o mulțime de discuții și confuzii juridice în jurul imunității de care beneficiază sau poate beneficia un fost președinte. Unele cazuri aduc în discuție imunitatea prezidențială pentru anumite acțiuni oficiale, iar alte procese sunt complicate de intersecția între legislația federală și cea statală. Judecătorii sunt uneori reticenți în a lua decizii drastice în aceste situații, deoarece precedentul creat ar putea afecta viitoarele președinții.

4. Strategii politice și calendarul electoral

Întotdeauna, în preajma alegerilor, apar dileme etice și strategice. Mulți judecători, procurori sau chiar politicieni se tem că orice decizie drastică împotriva lui Trump înainte de alegeri ar putea fi percepută ca o intervenție politică, afectând rezultatul votului. În același timp, Trump folosește din plin aceste acuzații pentru a se poziționa ca „victimă a unui sistem corupt”, alimentând astfel sprijinul de la baza sa electorală.

5. Polarizarea extremă a societății americane

Societatea americană este atât de împărțită, încât orice mișcare împotriva lui Trump este văzută de susținătorii săi ca un atac politic. Acesta este un motiv major pentru care justiția pare să-l trateze cu mănuși. Un eventual proces terminat cu o sentință de închisoare ar genera un val de revolte și ar putea chiar destabiliza țara.

6. Lipsa precedentului – Un caz juridic fără echivalent

Nu a mai existat niciodată un președinte american care să fi fost acuzat de atât de multe infracțiuni într-un timp atât de scurt, și nici unul care să-și dorească din nou funcția, în ciuda acestor probleme. Sistemul juridic și politic din SUA pur și simplu nu are un precedent solid pentru o astfel de situație, iar judecătorii par să fie precauți în a crea unul.

7. Spectacolul mediatic și puterea de manipulare

Trump este un maestru al manipulării mediatice. Fiecare proces, fiecare acuzație este transformată de el într-un spectacol, într-o bătălie politică. Susținătorii săi sunt convinși că totul este un complot împotriva lui. Acest tip de narațiune face ca justiția să se miște cu mai multă precauție, pentru a evita acuzațiile de părtinire politică.

Ce-l face de neatins?

Nu e vorba doar de o simplă evitare a justiției; e un cocktail complex de bani, influență politică, imunitate, polarizare socială și manipulare mediatică. Trump este protejat de un sistem care îi permite să își întindă procesele pe o durată nedeterminată, să-și folosească susținătorii ca un scut, și să transforme totul într-un joc de putere politică. Normal că un om obișnuit nu ar fi avut parte de atâta clemență. Dar Trump nu este „un om obișnuit” în ochii celor care controlează pârghiile justiției și politicii americane.

De neînțeles…

Dar, dacă e să judecăm drept, Justiția TREBUIE să influențeze electoratul. Asta este menirea actului juridic, să lumineze mințile electoratului. Să ne ajute să înțelegem că nu-știu-care-candidat a încălcat legea și că nu reprezintă, în nici un caz, garanția că va respecta legea. Ceea ce, în cazul Trump, a devenit evident. De mult.