BCR Erste, atac furibund la Guvernul Ciolacu

Sergiu Manea, CEO BCR Erste România, și-a scăpat, din nou, subalternii din mână, care ies în spațiul public și vorbesc pe unde apucă, să ,,îmbunătățească” imaginea băncii, rău șifonată, prin declarațiile total descalificante în spațiul public, făcute de el, privind ,,capacitatea de înțelegere a publicului”, despre ce se întâmplă în bănci cu dobânzile.

Televiziunile sunt inundate de reclamele, gras plătite de BCR, despre platforma George, cea mai spoliatoare aplicație de mobil, prin care sunt percepute comisioane de minimum 5 lei pe operațiune.

Așa-zisul ,,Birou de Presă” al BCR, a venit cu ,,sfaturi utile”, sugerând iar oficialilor din BCR să iasă public, să ,,spele” imaginea, dar a făcut mai mult rău, decât bine. Vorba proverbului: ,,Nătărăul, vrând să facă bine, face rău”.

18:06 • POLITICĂ

Dan Nica (europarlamentar PSD): „Primul-ministru, Marcel Ciolacu, salvează Combinatul de la Galați!”

16:58 • ACTUALITATE

Apelul premierului Ciolacu la parteneriate pentru reindustrializare are efect. Sprijin financiar important pentru un mare șantier naval

Ciprian Dascălu, economist-şef al BCR, a fost ,,sfătuit” să vorbească, într-un interviu fluviu, despre problemele reale ale economiei românești, în care a făcut declarații total ,,ireale”, despre situația din România, calificând Statul ca fiind ,,un paradis fiscal”.

,,Statul are venituri de parcă ar fi paradis fiscal”, spune el.

Pentru a-l face să înțeleagă mai bine ce a vorbit, redăm din Wikipedia definiția paradisului fiscal.

,,Paradis fiscal este un termen generic care definește un stat, o țară sau un teritoriu care practică impozite de nivel redus sau chiar zero”.

Ce are asta în comun cu situația din România și politicile guvernului, domnule Dascălu ?

Cine ,,plătește” impozit zero, în această țară ?

Poate multinaționalele bancare, din care faceți parte, care exportă profiturile uriașe, provenite din dobânzile și comisioanele spoliatoare, în loc să le întoarcă sub formă de investiții în economie.

Noroc cu contribuțiile la Finanțe, pentru angajați, că astfel ,,Statul paradis fiscal”, despre care vorbiți, nu mai încasa nimic.

Și acesta continuă:

,,Problemele fiscale cu care ne confruntăm ne pun într-o situație bizară. Mai exact, România are cea mai mică rată a aventurilor din taxe și impozite raportate la PIB din UE, fiind întrecută doar de Irlanda, considerată un paradis fiscal. Este nevoie, evident, de o politică fiscală mai clară, mai stabilă, menită să echilibreze bugetul și să ajute economia în ansamblul ei, spune Dascălu, într-un interviu pentru o ,,televiziune de casă “, cu țintă către actuala guvernare.

Economistul subliniază că ajustările fiscale la care lucrează guvernul ar trebui să se concentreze asupra unei mai bune colectări a taxelor și impozitelor, dar fără a da vreo soluție viabilă.

Acesta a răspuns și la o întrebare privind discrepanțele în ceea ce privește salariile de la stat și cele de la privat.

Salariile reprezintă, la rândul lor, o altă problemă semnificativă a economiei românești.

Dascălu subliniază faptul că ,,este necesară o corelare a productivității cu veniturile, dar inclusiv între cele două categorii de angajați. În caz contrar, există riscul unui „exod” al forței de muncă către instituțiile statului”.

Poate ne dă exemplul personal, despre acest ,,exod”, și se transferă de la BCR, pe post de contabil la Uzinele Faur.

România trebuie să colecteze mai bine taxele și impozitele

Dascălu a fost întrebat și dacă poate scăpa economia românească de nota de plată de după majorările substanțiale de salarii bugetare și de pensii din anii 2023-2024.

Acesta spune că România trebuie să înceapă un proces de consolidare fiscală, fiind deja în Procedura de Deficit Excesiv.

De asemenea, tranșele PNRR depind de atingerea anumitor ținte și reforme care implică o ajustare fiscală. Problema fiscală a României constă în nivelul redus de veniturile fiscale raportate la Produsul Intern Brut, respectiv cele mai mici din Uniunea Europeană, cu excepția Irlandei, precum și ponderea ridicată a cheltuielilor rigide cu pensiile și salariile publice, la care se adaugă și cheltuielile cu dobânzile. Cheltuielile publice cu pensiile și salariile reprezintă aproximativ 80% din veniturile fiscale și contribuțiile sociale încasate de stat, o pondere cu peste 10% față de țările din regiune. Din perspectiva cheltuielilor publice, economiile bugetare sunt relativ mici, iar pe termen mediu cheltuielile publice cu educația și sănătatea ca pondere în PIB ar trebui crescute având în vedere că în România sunt printre cele mai reduse din UE.

La fel ca și șeful său, cu exprimări ,,elevate” pentru ,,publicul ignorant”, Ciprian Dascălu vorbește ,,empiric”.

,,Empiric o ajustare fiscală pe partea de venituri are un impact negativ asupra creșterii economice mai redus decât o ajustare pe partea de cheltuieli, dar unele măsuri pot avea un impact inflaționist pe termen scurt”.

Ați înțeles, da ?

Întrebat despre datoria publică, reprezentantul BCR spune:

,,Vedem o problemă cu ponderea ridicată a cheltuielilor publice rigide care, în cazul unei evoluții economice nefavorabile, duce la o creștere accelerată a datoriei publice. Costul de finanțare a datoriei publice este strâns legat de riscul de țară, reflectat într-o anumită măsură de calificativul de rating, și de necesarul de finanțare relativ ridicat. Principalele motive pentru care ratingul României este pe cea mai joasă treaptă de investment grade sunt deficitele gemene, bugetar și de cont curent persistent ridicate, precum și istoricul inconsistent de consolidare fiscală. Costurile de împrumut devin nesustenabile când acestea depășesc rata de creștere a PIB-ului nominal”.

Dascălu consideră că România are o problemă, menționată și de agențiile de rating ca factor negativ, cu rigiditatea cheltuielilor bugetare.

,,În general, câștigurile salariale trebuie corelate cu productivitatea muncii și salariile publice nu pot fi decuplate de cele din mediul privat pentru a nu pune presiune suplimentară asupra angajatorilor privați prin migrarea forței de muncă către sectorul public. Problema este mai degrabă legată de veniturile fiscale reduse decât de cheltuieli. În general, având în vedere distribuția angajaților cu grad de pregătire/calificare superior în total angajați în sectorul public, respectiv, privat, în țările europene salariul mediu din sectorul public este superior salariului mediu din privat”.

Întrebat despre aderarea României la zona euro, Dascălu confirmă că până acolo mai este un drum lung, și nici nu ar reprezenta un avantaj.

,,România nu întrunește criteriile nominale pentru adoptarea euro, iar atingerea acestora într-un mod sustenabil este posibilă pe o perioada mai lunga de timp, daca privim în special criteriile fiscale. Există și conceptul de convergență reală și instituțională. Adoptarea monedei unice are mai degrabă avantaje dacă se realizează după parcurgerea etapelor de convergență reală și instituțională, odată cu atingerea sustenabila a țintelor nominale. Altfel, experiențele altor state au arătat că ajustarea la șocuri poate implica costuri sociale mai mari pentru a compensa lipsa unei monede naționale”.