Sportul românesc a mai pierdut o legendă. S-a stins din viață Valentin Samungi, campion mondial la handbal
Lumea sportului românesc este din nou îndoliată, după ce a mai pierdut un personaj emblematic. Valentin Samungi, fost campion mondial la handbal, s-a stins din viață la venerabila vârstă de 82 de ani.
A murit Valentin Samungi
Valentin Samungi a plecat în mod fulgerător din această lume. Sportivul-emblemă de la Dinamona București s-a stins din viață azi, la vârsta de 82 de ani.
Cariera remarcabilă a acestui sportiv, care și-a început drumul în handbal în 1958, la CSS București, reprezintă un model de dedicare și performanță. Sub îndrumarea antrenorului Eugen Trofin, el a făcut primii pași ca portar, punând bazele unei cariere ce avea să devină impresionantă.
După câțiva ani de pregătire și experiență, în 1966, a făcut pasul către echipa Dinamo București, unde a jucat până în 1977. În această perioadă, s-a remarcat ca un apărător de excepție, excelând în marcajul sever și devenind o prezență redutabilă pe teren. Munca sa constantă și dăruirea față de sport l-au transformat într-un stâlp al echipei, contribuind semnificativ la succesul acesteia.
Primul său contact cu echipa națională a României a avut loc în 1961, la doar trei ani după ce începuse să joace handbal. A fost titular în 113 meciuri internaționale, între 1961 și 1973, perioadă în care a marcat nu mai puțin de 134 de goluri pentru țara sa.
Printre cele mai importante momente ale carierei sale se numără cucerirea titlului mondial în 1970, la Paris, și medaliile de bronz obținute la Jocurile Olimpice de la Munchen din 1972 și la Campionatul Mondial din Suedia.
“Noi aveam mentalitate de învingători. Eram convinşi că suntem cei mai buni. În 1967, când am venit cu medalia de bronz de la Mondiale, ne era ruşine şi să ieşim din casă. Noi am jucat şi de foame. Nu mâncam foarte bine în cantonamente. În România de atunci era multă mizerie. Şi, cu toate astea, am câştigat titluri mondiale. Iar acum ne scoate Finlanda… Ruşinos!”, a declarat Samungi în urmă cu câțiva ani.
După o carieră impresionantă pe teren, sportivul a decis să se retragă în 1977 și să îmbrățișeze o nouă provocare: cariera de antrenor. Între 1977 și 1985, a antrenat echipa de juniori a României, contribuind la formarea și dezvoltarea tinerelor talente. De asemenea, între 1989 și 1991, a fost antrenorul echipei naționale de seniori, cu care a cucerit medalia de bronz la Campionatul Mondial din 1990.
După încheierea activității de antrenor, a continuat să joace un rol important în sportul românesc, fiind numit consilier în cadrul Ministerului Tineretului și Sportului în 1991. În 1995, a fost detașat în funcția de președinte al Federației Române de Handbal (FRH), pe care a ocupat-o până în 1996. Ulterior, a fost numit vicepreședinte al Clubului Sportiv Dinamo București și, între 1999 și 2000, a îndeplinit funcția de secretar general al FRH.
Contribuțiile sale remarcabile în sport au fost recunoscute de-a lungul timpului. În 1970, i-a fost acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului, o distincție prestigioasă pentru realizările sale deosebite în handbal. În anul 2000, a primit Medalia Națională „Serviciul Credincios” clasa I.