Dormiți liniștiți, BNR veghează pentru dumneavoastră ! Aurul României de la Londra e ,,pe mâini bune”

Fostul angajat al BNR, Adrian Vasilescu (88 de ani), încearcă să clarifice subiectul rezervei de aur a României, din care, mai mult de jumătate, o cantitate de 61,2 tone, din totalul de 103,6 tone, este depozitată la Banca Angliei, și nu se știe dacă va mai fi recuperată vreodată.

Cum este bine știut, în România, când se încearcă ,,dregerea busuiocului”, pe un subiect sensibil, cu argumente și multe declarații, atunci sunt trezite și mai mari suspiciuni în rândul publicului.

,,Foloseşte Banca Angliei în interes propriu aurul României depozitat la Londra? Categoric NU!”, spune fostul consilier pensionat din BNR.

Într-o ieșire în presa de specialitate, Adrian Vasilescu, consilier onorific al guvernatorului Băncii Naționale a României (BNR), Mugur Isărescu, încearcă să lămurească coafezele și taximetriștii, să doarmă liniștiți, că rezervele de aur ale României, aflate în ,,custodie” la Banca Angliei, sunt pe ,,mâini bune”.

Da, în mâini străine !

Aurul depozitat de Banca Naţională a României la Londra, la Banca Angliei, este unul dintre subiectele acestei toamne pe internet. Subiect atacat pe două linii tematice – ambele teme inducând derută şi  confuzie.  Şi ambele fiind în contrasens şi în contratimp cu legile actuale ale ţării, arată, într-un intro la un articol mai amplu, Adrian Vasilescu, și continuă cu explicațiile.

Prima temă – care acuză ilegalităţi ce ar fi fost comise  în urmă cu 22 de ani, când BNR a transferat la Londra 61,2 tone din stocul de aur monetar – a fost  de mai multe ori vânturată în tot acest răstimp.  Acum, în reluare, accentul este pus  pe o ipotetică încălcare a legii: că BNR nu ar fi avut dreptul să decidă transferul şi că nici nu ar fi avut o aprobare în acest sens.  Avea şi dreptul – potrivit legii -, iar aprobarea nu era necesară, tot potrivit legii.

Cealaltă linie tematică – o premieră absolută – are aerul că dezvăluie o „înţelegere vicioasă“ intervenită între Banca Naţională a României şi Banca Angliei. O redau întocmai cum a ajuns la public: „Cei mai buni bani din lume sunt acoperiţi cu aur.(…)  La activ avem aur, rezerva de aur a unei bănci centrale, iar la pasiv avem masa monetară creată, acoperită cu acest activ. Nicio bancă din lume nu emite fără acoperire. Ce am făcut noi? Am luat un activ şi l-am cedat Băncii Angliei. Ce a făcut Banca Angliei? A luat activul României, l-a introdus în propriul bilanţ, pe prima poziţie, şi şi-a mărit activele proprii“.  Fals total!   Aşa ceva nu s-a  întâmplat niciodată!  Nici când România a depozitat aur la Banca Angliei înainte de al Doilea Război Mondial, nici când a depozitat aur sub preşedinţia lui Ceauşescu şi nici în  prezent!, a declarat Adrian Vasilescu, pentru ZF.

Nota Bene! Formulările acuzatoare de pe internet, cu referire la „acoperirea monetară“ par logice. Şi tocmai de aceea sunt periculoase. Fiindcă mulţi, foarte mulţi dintre cei care ajung să le citească… le pot crede. Fără să înţeleagă că această logică este proprie altor timpuri. Iar în acele timpuri era şi pertinentă. Masa monetară putea să crească în România, ca pretutindeni în lume, numai în măsura în care era acoperită cu aur. Statutele Băncii Naţionale a României, încă din anii 1880, limitau circulaţia monetară la acoperirea cu aur. În unele perioade proporţia de aur era de 30 la sută, în altele de 40 la sută.

Dar, la 15 august 1947, legea care a reglementat reforma monetară a prevăzut, pentru ultima dată în ţara noastră, cerinţa acoperirii masei monetare cu un stoc de aur de 25 la sută. Au trecut însă de atunci 77 de ani.  Vremurile de după al Doilea Război Mondial au adus alte reguli. Legea Băncii Naţionale a României, în vigoare în acest moment, consfinţeşte că „necesarul de numerar este asigurat în strictă coordonare cu nevoile  reale ale circulaţiei monetare“. Niciun cuvânt despre aur. Nicio componentă a programului de emisiune monetară nu este legată de aur. Cei mai buni bani din lume nu mai sunt nicăieri acoperiţi cu aur. Şi nici în Regatul Unit. Sau cu deosebire în Regatul Unit, unde aurul nici măcar nu apare în bilanţul Băncii Angliei, ci în cel al Trezoreriei Majestăţii Sale.

Nici în  anii 1999-2002, când BNR a decis să transfere la Londra 60 de procente din rezerva de aur, motivaţia nu a fost legată de acoperirea monetară, noţiune care intrase deja în istorie. Ci de rolul ce-i revenise acestui preţios activ în asigurarea credibilităţii ţării în relaţiile economice cu partenerii externi. Şi, totodată, de atribuţiile şi de prerogativele  pe care legile i le confereau Băncii Naţionale în administrarea rezervelor internaţionale, în general, şi a rezervei de aur în special.

Verdictul legii e limpede: 1) aurul din rezerva BNR poate fi deţinut în ţară sau în depozite în străinătate; 2) BNR răspunde de menţinerea rezervelor (de valute şi de aur) la un nivel adecvat tranzacţiilor externe ale României; 3) BNR este autorizată – în condiţii pe care le stabileşte şi le poate modifica periodic – să cumpere, să vândă, să tranzacţioneze lingouri şi monede de aur şi de alte metale preţioase! Deci, stabileşte singură cum administrează aurul, unde îl depozitează, în ţară ori în străinătate, şi nu are nevoie de aprobări speciale.

Decizia de a transfera aur la Banca Angliei a fost a consiliului de administraţie al BNR. Dar, BNR a mai luat atunci o decizie. A informat detaliat, în scrisori adresate preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere, prim-ministrului, ministrului de interne, instituţiilor care asigură ordinea în ţară, când şi în ce condiţii intenţionează să transfere la Londra cele 60 de tone de aur. Transportul aurului a fost organizat cu sprijinul autorităţilor statului. Respectarea strictă a legii – în luarea deciziei şi în organizarea transportului  –  probează cât de departe de adevăr sunt cele două linii tematice „ridicate“ spre public prin internet!

Tot atât de departe de adevăr şi de cerinţele prezentului sunt şi învinuirile de „subminare a economiei naţionale“ aduse BNR. Pentru că… ar fi cedat Băncii Angliei  drepturile de acoperire monetară.  Şi pentru că Banca Angliei, trecându-şi în propriul bilanţ cele 61,2 tone de aur ale României, şi-ar fi suplimentat  emisiunea de lire sterline. Din două motive – ambele grele – o astfel de „combinaţie“ este imposibilă! Primul: acoperirea cu aur a emisiunii monetare  este istorie, în România, în Regatul Unit şi în toată lumea. Al doilea motiv:  trecerea în două bilanţuri a aurului monetar al României ar  încălca grav  legile şi regulile contabilităţii. Mai ales că aurul Regatului Unit nu apare în conturile Băncii Angliei, ci –  aşa cum am scris mai sus – în conturile Trezoreriei Marii Britanii… care sunt deschise la Banca Angliei.

Orice contabil – cu competenţă profesională – ştie că un activ ori un pasiv care apare într-un bilanţ… nu mai poate să apară şi într-un alt bilanţ. Or, în partea de activ a bilanţului BNR, an de an, din 2002 încoace, aurul monetar apare cu valoarea în lei a întregii cantităţi deţinute. Inclusiv în bilanţul BNR pe anul 2023, bilanţ integrat în raportul anual ce a fost trimis parlamentului şi altor autorităţi ale statului. Fotografia celui mai recent bilanţ al BNR, cel din 2023, este relevantă în acest sens:  „aurul monetar la 31 decembrie 2023 cuprinde – a) lingouri de aur în formă standard, 8,3 miliarde lei; b) monede, 4,3 miliarde lei; c) depozite în străinătate,

18,3 miliarde lei; d) total, 30,9 miliarde lei“. Iar tabloul este însoţit de următoarea adnotare: „La 31 decembrie 2023, BNR deţine în străinătate, în custodie, aur în standarde internaţionale în valoare de 18,3 miliarde lei. Aurul aflat în custodie în străinătate nu este gajat şi nu există restricţii privind repatrierea acestuia“. Acestea sunt datele din bilanţul BNR. Le voi detalia în rândurile următoare, repetând insistent că nicio contabilitate din lume nu admite ca aceleaşi date să fie evidenţiate în mai multe bilanţuri.

La fiecare sfârşit de lună, de timp îndelungat, BNR dă seamă ţării despre starea rezervelor internaţionale. Valutele şi aurul. Comunicatul din 2 septembrie, cu datele contabilizate la 31 august, evidenţia că rezervele valutare însumau  63,2 miliarde de euro. Iar rezervele de aur – cele 103,6 tone de aur monetar adunate de BNR şi care îşi schimbă valoarea contabilă ori de câte ori se mişcă preţul internaţional al metalului galben – urcaseră  la 7,6 miliarde  euro. Pentru corectitudinea acestor cifre, dintr-un tablou lunar prezentat în rezumat, conducerea BNR îşi asumă răspunderea.

Tabloul detaliat însă, cu toate datele reprezentative privind atât cantitatea şi calitatea rezervelor valutare şi de aur, cât şi  statutul lor legal, este prezentat ţării în situaţiile financiare întocmite la fiecare sfârşit de an. Două documente sunt esenţiale: bilanţul şi raportul anual. Repet: raportul, cuprinzând şi bilanţul, este trimis de BNR  ambelor camere ale Corpului Legiuitor. De asemenea, este trimis preşedinţiei, guvernului, altor autorităţi ale statului. Iar, prin internet, toate aceste documente sunt puse la dispoziţia instituţiilor statului, firmelor din economia reală, institutelor de cercetări, instituţiilor din  învăţământ, publicului.

Totodată, explicaţii semnificative privind rezervele ajung la public, la comunitatea academică şi la autorităţi prin efortul continuu al BNR de a asigura transparenţa cerută de lege a întregii sale activităţi. Un efort specializat şi clarificator – dominante fiind comunicatele periodice, conferinţele de presă, buletinele lunare sau trimestriale – ce constituie amprenta programului de informare detaliată şi corectă a societăţii româneşti. Fiecare cifră care ajunge în acest circuit este verificată şi reverificată. Într-o primă fază de controalele interne. Iar în faza finală de auditul extern. Auditorul extern – prestigioasa firmă KPMG – a confirmat că situaţiile anuale din 2023 „oferă imaginea fidelă a poziţiei financiare a BNR“. Valutele şi aurul, care  convieţuiesc în bilanţul Băncii Naţionale sub acelaşi generic – cel al activelor externe – îndeplinesc roluri complementare.

Valutele, desfăşurate pe marile pieţe financiare internaţionale conform   unor strategii adecvate, sunt aducătoare de venituri substanţiale, ca rezultat al variaţiilor cursului de schimb leu-euro şi, în general, al dirijării eficiente a acestor active. Remarcabil, cu deosebire, este faptul că masa valutelor creşte de la an la an. O comparaţie cu 2008 (anul în toamna căruia a început criza în România) şi cu  2016 (cel dintâi an de după ieşirea din recesiune în care creşterea economică a luat avânt) aduce informaţii relevante în acest sens. Valutele, care  însumau  26,2 miliarde de euro în decembrie 2008, au urcat după 8 ani la 34,2 miliarde de euro şi după alţi 8 ani, în august 2024, la 63,2 miliarde de euro.

Aurul  din rezervele BNR, cântărind 103,6 tone, cantitate ce nu a mai fost modificată din 2007 – împărţit în două depozite, cel din tezaurul central de la Bucureşti şi cel de la Banca Angliei -, dă consistenţă acestor rezerve prin contribuţia lor  la stabilitatea sistemului financiar al României şi a monedei naţionale. Cât priveşte depozitul deschis de BNR la Banca Angliei – un custode cu greutate din perspective financiare şi reputaţionale – de primă importanţă sunt premisele optimizării ratingurilor suverane ale României şi ale consolidării liniilor de apărare în faţa riscurilor economice şi geopolitice în creştere continuă. Pe pieţele financiare internaţionale, în momente critice, o garanţie reală şi necontestabilă o poate constitui doar aurul plasat în străinătate, în depozite de felul celor de la Banca Angliei. Pentru că numai  astfel de plasamente pot fi dovezi certe că aurul invocat există în realitate, liber de orice angajamente, în cantitatea şi de calitatea declarate.

Am selectat, ca argumente de necombătut, un set de adevăruri de largă circulaţie pe întreaga planetă. Probele sunt în legi, cele ale statului român, cele ale Uniunii Europene şi … la urma urmei, cele în vigoare în toate ţările lumii. Mi s-ar putea reproşa, desigur, că până şi cel mai recent bilanţ anual al BNR, cel din 2023, este structurat identic cu bilanţurile din timpurile „acoperirii monetare“; pentru că partea de active se deschide şi astăzi cu aurul monetar, acum în valoare de 30 de miliarde de lei, iar pasivele cu numerarul în circulaţie. DAR! … astăzi, între cele două valori, ca poziţii în bilanţ, există o unică legătură: tradiţia. Aşa erau structurate vechile bilanţuri, aşa sunt structurate şi cele noi. Fără însă ca activele să mai determine pasivele… deşi le influenţează dinamica.

Pentru cine a dat Vasilescu aceste explicații ? Cu formulări de genul: ,, perspective financiare şi reputaţionale”, ,,valutele şi aurul, care  convieţuiesc în bilanţul Băncii Naţionale sub acelaşi generic”, ,, amprenta programului de informare detaliată”, ,, Deci, (BNR) stabileşte singură cum administrează aurul, unde îl depozitează, în ţară ori în străinătate, şi nu are nevoie de aprobări speciale”.

Așa este ! Banca Națională a României e Stat în Stat !