România și problema neaplicării hotărârilor europene: un semnal de alarmă pentru statul de drept

România ocupă o poziție îngrijorătoare în topul statelor UE care întârzie sau evită punerea în aplicare a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Alături de Ungaria, România face parte din grupul de țări cu cele mai mari restanțe în implementarea acestor hotărâri, ceea ce ridică întrebări serioase despre funcționarea statului de drept și respectarea drepturilor omului.

Un raport alarmant

Conform raportului realizat de Democracy Reporting International (DRI), România are un procent impresionant de 83,33% dintre hotărârile CJUE care sunt respectate doar parțial. La acest capitol, România devansează chiar și Ungaria, care are un procent de 52,6%. Întârzierile sunt masive, în unele cazuri de peste doi ani. În ceea ce privește CEDO, România are cel mai mare număr de hotărâri pilot neimplementate dintre toate statele UE.

Încălcările drepturilor fundamentale

Raportul subliniază că România are o serie de probleme structurale, mai ales în domeniul sănătății mintale și al psihiatriei. Printre deciziile CEDO care rămân neaplicate se numără spețele privind condițiile inumane din spitalele de psihiatrie și lipsa protecției juridice a persoanelor cu dizabilități mintale. O altă problemă majoră o reprezintă supraaglomerarea închisorilor și condițiile precare din acestea, care au făcut subiectul unor hotărâri importante ale CEDO.

O problemă de conformitate și de voință politică

Încălcările statului de drept nu sunt cauzate doar de lipsa resurselor, ci și de voința politică slabă. România a fost adesea acuzată că tergiversează aplicarea hotărârilor europene, fie din lipsă de interes, fie din cauza blocajelor instituționale. Curtea Constituțională a fost și ea implicată în această problemă, împiedicând aplicarea dreptului UE în anumite spețe și subminând deciziile CJUE.

Cazuri de neimplementare

Printre cele mai notorii cazuri de neimplementare se numără Strain și alții c. România, o hotărâre din 2005 care se referă la restituirea proprietăților naționalizate în perioada comunistă. Această speță este unul dintre exemplele clasice ale modului în care România eșuează în a pune în aplicare hotărârile CEDO, perpetuând nedreptăți istorice.

Consecințe și recomandări

Nerespectarea deciziilor CJUE și CEDO subminează credibilitatea instituțiilor europene și creează un precedent periculos pentru alte state membre. Din punct de vedere al drepturilor omului, această întârziere înseamnă că cetățenii români sunt privați de dreptatea care le este garantată de legislația europeană. Raportul DRI recomandă Uniunii Europene să intensifice presiunile asupra statelor cu probleme recurente, cum este cazul României, și să impună sancțiuni financiare pentru a forța conformitatea.

Suntem, din nou, un exemplu negativ…

Într-o Uniune Europeană care se bazează pe respectarea statului de drept, România riscă să rămână un exemplu negativ din cauza neaplicării hotărârilor CEDO și CJUE. Reformele și presiunile europene trebuie să continue, însă schimbarea va necesita nu doar acțiuni externe, ci și o voință politică reală din partea autorităților române.