Stabilitatea politică: un concept pe care trebuie să-l redefinim – reflecțiile amare ale lui Kelemen Hunor

Kelemen Hunor, președintele UDMR, a lansat recent o critică directă la adresa celor două partide aflate la guvernare, PNL și PSD, subliniind că ceea ce se prezintă ca „stabilitate politică” în România este, de fapt, o formă de haos. Într-o intervenție la o televiziune, acesta a arătat cu degetul către un an de incertitudine politică, probleme cu bugetul și tensiuni continue între partenerii de coaliție, invitând la o regândire a ceea ce înseamnă cu adevărat stabilitatea politică.

„Uitați-vă la tot ce s-a întâmplat de mai bine de un an și, dacă asta este stabilitate politică, atunci haideți să definim haosul! Cum e haosul, dacă asta e stabilitate politică?” – o întrebare retorică, dar puternică, care reflectă frustrarea multor cetățeni cu privire la direcția în care se îndreaptă țara.

Stabilitate sau haos?

România traversează o perioadă de instabilitate politică, marcată de crize succesive, atât economice cât și sociale. Din perspectiva lui Hunor, alianța dintre PNL și PSD nu a reușit să ofere stabilitatea promisă. Un an de guvernare a fost presărat cu crize bugetare și tensiuni interne între partenerii de coaliție. Liderul UDMR sugerează că lipsa de coerență și viziune pe termen lung se reflectă direct în performanțele slabe ale guvernului în gestionarea acestor probleme.

Hunor nu doar că critică lipsa de stabilitate, dar face și o paralelă interesantă între promisiunile guvernamentale și realitatea de pe teren. „Dacă asta e stabilitate, atunci cum arată haosul?” este o întrebare care nu cere doar un răspuns, ci invită la introspecție și la un exercițiu colectiv de reevaluare a așteptărilor noastre de la politicienii care ne conduc.

Rolul lui Klaus Iohannis

O altă temă importantă abordată de Kelemen Hunor este rolul președintelui Klaus Iohannis în menținerea actualei structuri politice. Deși PNL nu a câștigat ultimele alegeri, Hunor sugerează că Iohannis a jucat un rol decisiv în păstrarea liberalilor la putere. În acest context, președintele UDMR a adăugat că liberalii îi datorează lui Iohannis mulțumiri pentru că au rămas la guvernare, chiar și fără o victorie electorală clară.

Această observație deschide o altă discuție despre legitimitatea și moralitatea menținerii la putere a unei formațiuni care nu a obținut sprijinul majoritar al electoratului. Faptul că Iohannis a susținut și consolidat această coaliție ridică întrebări legate de echilibrul între puterile statului și de cât de mult trebuie implicat un președinte într-o astfel de ecuație politică.

Legea pentru Iohannis – o lege pentru toți sau doar pentru unul?

Un alt punct de interes abordat de Kelemen Hunor a fost inițiativa legislativă care i-ar permite președintelui Iohannis să candideze pe listele PNL după încheierea mandatului său. Hunor a fost clar în a-și exprima dezaprobarea față de ideea că o lege ar trebui să fie croită pentru o singură persoană. „Nu dai o lege pentru o singură persoană,” a subliniat acesta, sugerând că o formulare mai corectă a legii ar fi permis oricărui cetățean să candideze ca independent pe listele unui partid, fără a specifica în mod explicit președintele în funcție.

Această critică aduce în discuție teme importante de etică legislativă și constituționalitate. Hunor subliniază că orice lege trebuie să fie aplicabilă tuturor cetățenilor, nu doar unui lider politic specific. Este o poziție de bun-simț care ar trebui să ghideze orice demers legislativ într-o democrație sănătoasă.

O viziune clară asupra instabilității

Kelemen Hunor nu s-a ferit niciodată să spună lucrurilor pe nume, iar aceste observații recente subliniază o problemă profundă în politica românească: o lipsă de direcție clară și coerență. În timp ce coaliția aflată la guvernare continuă să-și navigheze propriile conflicte și să promoveze legi discutabile, Hunor face apel la o guvernare mai responsabilă și mai echitabilă.

Critica sa, bazată pe bun-simț și un apel la normalitate politică, ar trebui să fie un semnal de alarmă pentru toți cei implicați în procesul guvernamental. Dacă stabilitatea se măsoară în haos, atunci e clar că trebuie să regândim cu toții ceea ce înseamnă stabilitate politică reală. România merită mai mult decât improvizații și soluții de moment; are nevoie de o viziune pe termen lung, care să pună cetățeanul și binele comun în centrul atenției.