Parlamentul împarte sinecuri de lux: cine va primi fotoliile călduțe?

Publicat: 01 oct. 2024, 09:42, de Radu Caranfil, în POLITICĂ , ? cititori
Parlamentul împarte sinecuri de lux: cine va primi fotoliile călduțe?

Sub pretextul eficienței administrative, Parlamentul nostru vrednic se adună pentru un nou episod din serialul de succes: „Repartizarea sinecurilor”. Pe agenda zilei: distribuirea locurilor călduțe în consiliile de administrație ale BNR, ASF și CNA. Nu-i nimic nou sub soarele politicii românești, doar vechea poveste a rotirii acelorași fețe, într-un carusel amețitor de favoruri și privilegii.

Cum își bat joc de meritocrație, episodul n+1

Marţi, de la ora 15:00, liderii noștri politici vor intra în arenă, gata să împartă funcții precum bomboanele pe la colțuri. Pregătiți-vă să vedeți cum meritocrația este din nou aruncată pe fereastră, iar criteriile de selecție par a fi dictate mai degrabă de loialități partizane decât de competențe reale.

Guvernatorul Mugur Isărescu va fi confirmat pentru încă un mandat, un semn că în această lume turbulentă, anumite constante rămân de neclintit. E un fel de „comfort food” politic, doar că în loc de alinare, aduce o doză sănătoasă de scepticism.

O femeie printre bărbați: progres sau piesă de decor?

Aura Socol, propunerea PSD pentru BNR, vine să spargă ușor monotonia masculină a consiliului, o schimbare binevenită dacă nu ar fi fost atât de evidentă tentația de a transforma acest progres într-un punct de PR. Laudele aduse carierei sale universitare par să acopere cu un văl subțire realitatea că, în politica noastră, funcțiile mari sunt adesea mai mult despre pe cine cunoști decât despre ce știi.

„Ești cu noi, meriți. Ești pus”: filosofia de bază

Nu e de mirare că PNL și-a pus oamenii în frunte. Roberta Anastase și Alexandru Nazare nu sunt străini de holurile puterii, iar propunerile lor par să urmeze același vechi adagiu: ești cu noi, ești pus. Și cum să nu menționăm aici consilierul prezidențial Cosmin Marinescu, propus pentru un post cald de vicepreședinte la BNR, prezentat ca un om de viziune liberală – o formulare frumoasă care să camufleze vechile tactici de cooptare.

Alternativa?

USR și AUR nu se lasă mai prejos, fiecare cu propunerile lor, contribuind la aceeași poveste a rotirii sinecurilor. Cristian Popa, deja membru în mandat la BNR, reprezintă speranța continuării – dar ce fel de continuitate, când reformele adevărate par mereu amânate pentru o dată necunoscută?

Între timp, în lumea reală…

Nu putem să nu observăm că, în timp ce sinecuriștii noștri se joacă de-a administrația, pe ordinea de zi apar și alte subiecte cu adevărat importante: participarea Armatei la misiuni NATO, pregătirea militarilor ucraineni și colaborări cu forțele americane. Acestea sunt problemele cu adevărat presante, care necesită atenție și competență, nu doar un joc de noroc politic.

Concluzia unui spectacol trist

La finalul zilei, acest teatru al repartizării sinecurilor nu face decât să sublinieze distanța între clasă politică și cetățeanul de rând. Ne întrebăm retoric: când va veni ziua în care competența va primi rolul principal în locul loialității oarbe? Până atunci, ne rămâne să privim acest spectacol trist, armându-ne cu ironie și scepticism, așteptând ca, poate, vreodată, politica să devină cu adevărat despre oameni, nu despre sinecuri.

Definiții, observații, considerațiuni aproape inutile:

Sinecurismul este un termen ce descrie practica de a oferi poziții bine plătite, adesea în instituții guvernamentale sau corporații de stat, persoanelor pe baza loialității politice sau personale, mai degrabă decât pe baza meritelor sau competențelor profesionale. Aceste poziții sunt caracterizate de responsabilități minime sau chiar nule, dar vin cu beneficii financiare considerabile. Termenul de „sinecură” provine din latinescul „sine cura”, însemnând „fără grijă”, și a fost folosit inițial pentru a descrie funcțiile eclesiastice care nu necesitau prezența sau supravegherea unui cleric, dar care totuși ofereau un venit.

Perpetuarea sinecurismului în România…

… poate fi explicată prin mai mulți factori:

Structura politică și istorică:

Tradiția clientelară în politică nu este unică pentru România, dar se manifestă puternic aici, înrădăcinată adânc în cultura politică post-comunistă. În timpul comunismului, funcțiile și beneficiile erau distribuite în mod similar, pe baza loialității față de partidul unic. Acest model de comportament a fost transpus în era post-decembristă, adaptându-se la noua realitate multi-partizană.

Lipsa de transparență și de responsabilitate:

Sistemul de numire în funcții importante este adesea opac, ceea ce face dificilă evaluarea meritelor profesionale ale candidaților. Acest lucru permite liderilor politici să utilizeze aceste poziții ca mijloace de răsplată pentru susținători și pentru a-și consolida puterea.

Cultura toleranței față de corupție:

Deși s-au făcut progrese semnificative în lupta împotriva corupției în România, toleranța față de un anumit nivel de corupție rămâne încă relativ ridicată. Aceasta este adesea văzută ca o parte „normală” sau „inevitabilă” a modului în care funcționează guvernul și alte instituții.

Interesele economice:

Pozițiile sinecuriste oferă nu doar salarii generoase, ci și oportunități de a influența decizii economice sau de politică publică, ceea ce poate deschide uși către beneficii suplimentare, fie prin rețele de afaceri, fie prin acces privilegiat la informații și resurse.

Inerția și rezistența la schimbare:

Odată ce un sistem de sinecurism este bine stabilit, devine dificil de eradicat. Cei care beneficiază de pe urma acestui sistem se opun schimbărilor care ar putea amenința pozițiile și avantajele lor. În plus, reformele structurale necesare pentru a elimina sinecurismul necesită voință politică și sprijin public, ambele fiind adesea dificil de mobilizat.

Foarte departe de un sistem bazat pe merite

Deși sinecurismul este o problemă recunoscută și criticată în mod frecvent, eradicarea acestuia este un proces complex, care implică nu doar schimbări legislative și instituționale, ci și o schimbare profundă a mentalităților și așteptărilor culturale. Aceasta necesită un efort susținut atât din partea societății civile, cât și a liderilor cu adevărat dedicați reformei și integrității.