Soarta țării e ca și rezolvată: Viorica candidează neabătut!

Viorica Dăncilă și-a depus oficial candidatura pentru alegerile parlamentare, însoțită de un discurs memorabil, plin de metafore marinărești și panseuri filosofice despre starea țării. S-ar părea că, pentru fostul premier, România este, citez: „ca o barcă ce merge încotro bate vântul”. Nu putem decât să presupunem că și-a ales această metaforă cu multă atenție, în timp ce privea o bărcuță de plastic plutind în vana de acasă, gândindu-se la destinele națiunii.

Bărcuțele doamnei Dăncilă: de la ambarcațiuni politice la corăbii pierdute

Metafora „bărcuței” ne duce cu gândul la haosul și imprevizibilitatea cu care sunt conduse lucrurile pe la noi, dar și la talentul doamnei Dăncilă de a spune lucruri simple într-o manieră care te lasă, cum să spunem… perplex. Să ne închipuim o Românie ca o bărcuță, vâslind printre curentele geopolitice, fără cârmaci, fără un scop clar și cu pasagerii (a se citi „poporul”) ținându-se strâns de margine, sperând să nu se răstoarne.

Și, totuși, ce face Dăncilă să fie o candidată de neignorat? Nu este prima dată când discursul său conține perle demne de notat. Să ne amintim de momentele ei celebre: „nimic din ce este omenește nu îmi este străin” sau „Europa are o tradiție milenară”, ca să nu mai vorbim de celebra sa observație că „Orlando (Teodorovici) este pregătit să ia toate măsurile”, deși nu era clar ce măsuri și unde se va îndrepta bărculuța numită România.

Pe mările tulburi ale politicii: alianțele incerte ale lui Terheș

Alături de Viorica Dăncilă s-a aflat și Cristian Terheș, președintele Partidului Național Conservator Român (PNCR), care a depus și el listele pentru alegerile parlamentare. Aflat într-o permanentă căutare a „adevăratei relații politice” cu AUR și alte formațiuni politice, Terheș ne-a reamintit că sondajele de opinie sunt, toate, „trucate”. Din fericire pentru el, din „datele interne” pe care le deține (oare pe ce ocean se află acele date?) reiese că are un scor extrem de mare și un trend ascendent. Un fel de curent marin favorabil, dacă rămânem pe tema bărcuței doamnei Dăncilă.

Cu un optimism contagios, Terheș plănuiește să-și depună candidatura pentru președinția României. Cum spune el, „indiferent cu cine va intra în turul doi”, este convins că va câștiga. Așa că nu putem decât să admirăm și noi, de pe mal, cum își ridică pânzele la barcă și se avântă către culmile viselor politice.

Direcția economică a României: avem nevoie de un Cârmaci iscusit!

Între timp, doamna Dăncilă a punctat și problema lipsei unei „direcții economice”. România, ne spune ea, nu are un program de guvernare și nici viziune pe termen mediu sau lung. E ca o corabie pierdută în ceață, plutind la întâmplare. Cu alte cuvinte, suntem toți pasageri ai unui Titanic metaforic, dar fără să știm dacă iceberg-ul este criza economică, inflația sau pur și simplu o altă rundă de alegeri fără miză.

Dar, dacă ne uităm mai atent, poate nu barca este problema, ci cârmaciul? Poate că nu direcția economică lipsește, ci doar un manual de instrucțiuni pentru cârmaciul care nu înțelege prea bine pe ce parte se schimbă vitezele în economia globală. De unde știm? Poate că „direcția economică” e bine ascunsă într-un sertar de birou, sub teancuri de promisiuni nerespectate.

Panseurile doamnei Dăncilă ne reconfortează mereu

Nu știm cum se va termina această cursă politică. Dacă România va reuși să-și găsească portul de destinație sau va continua să rătăcească pe ape tulburi, rămâne de văzut. Cert e că doamna Dăncilă pare mai hotărâtă ca oricând să preia cârma unei ambarcațiuni pe care, paradoxal, o descrie ca fiind lipsită de cârmă.

Însă, ca întotdeauna, dincolo de frazele ei simbolice, ne rămâne o certitudine reconfortantă: panseurile doamnei Dăncilă, cu iz de proverbe reinterpretate, ne vor asigura permanent că, indiferent ce se întâmplă, vântul va bate, barca va pluti, iar noi, ceilalți, vom asista – când amuzați, când exasperați – la această navigare continuă spre… cine știe unde.