Comoara blestemată a galionului spaniol San José: cine va câștiga lupta pentru epava de 18 miliarde de dolari?
Undeva în adâncurile mărilor calde ale Caraibelor, la peste 300 de ani de la ultima sa călătorie, galionul spaniol San José rămâne un simbol al lăcomiei, pierderii și conflictelor juridice internaționale. Cu un încărcătură estimată la miliarde de dolari – aur, argint și smaralde din celebrele mine din America de Sud – epava acestui vas continuă să atragă atenția statelor și companiilor de salvare. Însă, ca orice comoară fabuloasă, ea vine cu un blestem: o luptă juridică complicată, ce implică Columbia, Spania, companii de salvare americane și chiar grupuri indigene sud-americane.
O istorie zbuciumată: de la corăbii de război la tribunale internaționale
În 1708, San José, încărcat cu una dintre cele mai mari comori colectate vreodată, și-a început călătoria spre Spania. Însă, pe drum, galionul a fost interceptat de flota britanică și, în urma unui atac care a declanșat o explozie, s-a scufundat rapid în apele columbiene. Aproximativ 600 de oameni și întreaga încărcătură au fost pierduți pentru totdeauna. Sau așa se credea.
Epava, considerată a fi Sfântul Graal al naufragiilor, a fost redescoperită la începutul anilor ’80 de o companie americană, Sea Search Armada (fosta Glocca Mora), care a încercat să încheie un acord cu guvernul columbian pentru a împărți comoara. Negocierile s-au soldat cu eșec, iar o serie de bătălii juridice au început, încheindu-se cu decizia Columbiei de a respinge orice pretenție americană și de a anunța în 2015 că a descoperit epava independent.
Spania a intrat și ea în scenă, susținând că, fiind un galion spaniol, San José și încărcătura sa aparțin statului spaniol. Între timp, grupuri indigene din Bolivia și Peru au cerut și ele o parte din comoară, argumentând că metalele prețioase provin din minele andine exploatate de spanioli în timpul colonizării. În prezent, cazul se află pe masa Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, iar decizia rămâne în aer.
O avere blestemată: între pretențiile comerciale și moștenirea culturală
Columbia a lansat un plan ambițios de a aduce epava la suprafață și de a o expune într-un muzeu dedicat istoriei maritime. De cealaltă parte, companiile de salvare și vânătorii de comori văd în această încărcătură o oportunitate financiară unică, care ar putea valora până la 18 miliarde de dolari. Totuși, istoricii maritimi și arheologii avertizează că, dincolo de valoarea materială, epava San José este un cimitir subacvatic și ar trebui tratată ca atare.
„Aceasta nu este doar o grămadă de aur și argint, ci un loc de odihnă pentru aproximativ 600 de suflete,” spune Juan Guillermo Martín, un arheolog columbian implicat în caz. „Comoara face parte din contextul arheologic și nu are o valoare comercială în sine. Valoarea sa este strict științifică și culturală.”
Arheologii argumentează că epavele trebuie explorate „in situ” – pe fundul mării, pentru a conserva povestea completă și complexitatea contextului. Scoaterea obiectelor la suprafață fără un plan riguros de conservare și interpretare ar transforma totul într-un simplu inventar de monede, farfurii și lingouri, lipsit de valoarea istorică pe care o merită.
O poveste fără final? Complexitatea juridică a cazului San José
În pofida eforturilor de a clarifica situația, legislația internațională nu oferă un cadru clar pentru cazurile de acest fel. Convenția ONU privind Dreptul Mării, adoptată în 1982, și Convenția UNESCO din 2001 privind Patrimoniul Cultural Subacvatic nu au fost ratificate de toate statele implicate, ceea ce face din San José un exemplu al incertitudinilor legale care înconjoară epavele maritime.
Pentru Columbia, problema devine și mai spinoasă. Dacă va aduce comoara la suprafață, riscă să declanșeze noi dispute internaționale și să deschidă ușa altor pretenții teritoriale și patrimoniale. Dacă o lasă acolo, ar putea pierde una dintre cele mai valoroase resurse culturale și istorice ale sale.
Cine va câștiga lupta pentru ”Sfântul Graal” al naufragiilor?
În această poveste complicată, toată lumea pare să aibă dreptate și, în același timp, nimeni nu are soluția perfectă. Colombia vrea să-și valorifice comoara în muzeu, Spania își revendică drepturile istorice, iar grupurile indigene vor să-și recupereze o parte din bogățiile furate în epoca colonială. Între timp, companiile de salvare își freacă mâinile la gândul miliardelor ascunse pe fundul mării.
„Este un adevărat haos, și nu văd o soluție simplă pentru această problemă,” concluzionează Carla Rahn Phillips, o renumită istorică specializată în cazul San José. „Statul spaniol, guvernul columbian, grupurile indigene, vânătorii de comori… Nu cred că există o cale prin care toată lumea să fie mulțumită.”
Pentru moment, comoara rămâne acolo, sub valurile tulburi ale Mării Caraibilor, simbol al lăcomiei umane și al rivalităților nesfârșite. Cine va reuși să pună mâna pe Sfântul Graal al naufragiilor? Rămâne de văzut. Cert este că, până atunci, misterul San José va continua să fascineze și să incite imaginația noastră colectivă.
(adaptare BBC)