„Insula Cailor” de la Galați, „sălașul piraților” de la Dunăre, de zeci de ani ostrov al cailor sălbatici

În zona vărsării Prutului în Dunăre se află o insulă care în urmă cu două sute de ani era cartierul general al piraților de la Dunăre, care atacau corăbiile care aduceau mărfuri la Galați și Brăila, iar de câteva zeci de ani este un teritoriu al cailor sălbatici abandonați pe insulă de sătenii din localitatea tulceană Grindu.

„Insula Cailor” se află pe Dunăre, la 15 km de Galați, în zona „Cotului Pisicii”, locul în care, la mică distanță de vărsarea Prutului în Dunăre, albia fluviului își schimbă cursul, de-a lungul nordului Dobrogei, către Tulcea. Pentru că era o insulă situată în apropierea graniței de la Prut cu URSS, în anii 70-80 era o destinație interzisă.

După 1990, când gălățenii au început să își petreacă weekend-urile la plaja de la „Cotul Pisicii”, o plajă naturală la Dunăre, cu nisip fin, care coboară lin în ape, au început incursiunile pe insulă și a căpătat notorietate știrea că pe insulă se află o herghelie de zeci de cai sălbatici.

În ultimii ani, „Insula Cailor” a devenit un punct de atracție pentru gălățenii care au bărci cu motor, dar a apărut și oferta unui antreprenor local. Viorel Gagu, un fost polițist la Secția Regională a Poliției Transporturi din Galați, care avea în jurisdicție și Dunărea, a trecut de la pasiunea pentru pescuit și bărci la o mică afacere. Din 2020 organizează plimbări pe Dunăre cu o ambarcațiune de 12 persoane, pentru cei care vor să admire panorama orașului și a Munților Dobrogei, confluența Siretului cu Dunărea, silueta „Golden Gate”-ului de la Brăila, Brațul Măcin sau Insula Mică a Brăilei și bineînțeles, „Insula Cailor”, de la vărsarea Prutului în Dunăre.

07:31, 04.10.2024 • ACTUALITATE

La „Damen” Galați, ceremonia începerii construirii portavionului pentru drone „Dom João II”, al Marinei Portugaliei

07:46, 02.10.2024 • SOCIAL

Vine factura pentru neglijență. S-a făcut lista lucrărilor necesare pentru evitarea altor inundații în zona Galațiului

Pe insulă s-ar afla în prezent aproximativ 30 de cai sălbatici. „Povestea insulei pleacă din comuna Grindu, judeţul Tulcea, unde, cu zeci de ani în urmă, primăvara, localnicii traversau caii cu lotcile şi îi lăsau pe insulă, pentru ca toamna târziu să îi recupereze. Însă la un moment dat caii nu au mai fost luaţi şi s-au sălbaticit pe insulă, s-au înmulţit, au mai şi murit, dar s-au adaptat, fiind în acest moment 25-30 de exemplare. Pe perioada iernii, mănâncă scoarţă de copac pentru a supravieţui”, spune Viorel Gagu. Este o poveste care s-a mai repetat și în alte zone de pe Dunăre.

În urmă cu două sute de ani, insula era „sălașul piraților” care atacau corăbiile care aduceau mărfuri la Galați și Brăila

Legenda spune că insula de la „Cotul Pisicii” era în urmă cu două sute de ani „sălașul piraților” care atacau corăbiile ce navigau pe Dunăre. Poziția strategică a insulei le permitea să își ascundă bărcile sau barcazurile în zona dintre insulă și mal, ca să nu fie văzute de pe Dunăre, iar la momentul oportun să atace.

La vremea aceea, corăbiile aduceau la Galați și Brăila mărfuri exotice, de la cafea, condimente, fructe, la stofe și mătăsuri, care erau apreciate de localnicii din ce în ce mai atrași de stilul de viață occidental, dar și de comunitățile de greci, evrei, francezi, englezi și italieni, care își dezvoltau afacerile încurajați de Regimul de „Porto Franco” al celor două porturi.

Prima atestare documentară a piraţilor din zona Galaţiului apare într-un document 1565, în care e amintit Portul Galaţi, făcându-se referire la grupurile de piraţi care atacau corăbiile ce străbăteau zona Galaţi – Brăila, proprietarii navelor fiind obligaţi să înarmeze echipajele şi să doteze corăbiile cu tunuri. Pirateria pe Dunăre a luat amploare după 1800, când piraţii au luat sub ocupaţie Braţul Sulina, pe care navigau majoritatea corăbiilor.

După 1856, când la Galați a fost înființată Comisia Europeană a Dunării, care a regularizat Canalul Sulina și a modernizat navigația pe Dunăre, lucrurile s-au schimbat. Pe Dunăre au început să navige nave mari, cu corpuri din metal, mai greu de atacat, dar pirateria a fost descurajată și noul regim juridic al navigației pe Canalul Sulina și pe Dunăre, care aducea mai multă siguranță a navigației.

Pirateria a rămas o „ocupație” chiar și sub comunişti, dar a căpătat alte forme: furtul, jaful, tâlhăria. Se fura în gașcă! În 1982, „Europa liberă” relata că o bandă formată din cinci indivizi înarmaţi cu bâte, topoare şi răngi, a atacat navele „Tudor Vladimirescu”, „Mureş”, „Isaccea 1”, „Isaccea 9”, „Motru” şi împingătorul „Bacău”, bâtând marinarii şi furând piese de motoare şi alte pisese metalice în valoare de 800.000 lei, care au fost vândute la Remat Brăila. Cam în aceeaşi perioadă, „piraţii” au bifat şi o operaţiune mai inedită, reuşind să abordeze cu şalupa lor o navă în marş şi să fure motorină în valoare de 6.000 lei.

În 2004, „Insula Cailor” a devenit „Rezervația Naturală Ostrovul Prut”

Odată cu înființarea în 2004 a Rezervației „Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior” a devenit zonă protejată și „Insula Cailor”. De fapt, în urmă cu o sută de ani insula de la vărsarea Prutului în Dunăre, era în mjlocul unei delte, pentru că la vremea aceea Delta Dunării începea la Galați.

În urmă cu o sută de ani, în Lunca Prutului și în zona Galațiului era o mică deltă, de 18.000 de hectare. Lacul Brateș, situat la marginea nord-estică a Galațiului, avea, în 1932, un luciu de apă de 7.428 de hectare și era denumit „Balatonul României”. După ce în anii 60 a funcționat aici Șantierul „Ana Pauker” care a realizat desecarea lacului, Brateșul a rămas cu 2.120 ha de luciu de apă. La nord de Brateș, în Lunca Prutului, pe o distanţă de vreo 60 km se află Balta Pochina (75 ha), Balta Şovârca (223 ha), Balta Maicăş (43 ha), Lacul Vlădeşti (324 ha), Lacul Brăneşti (23 ha), Balta Vlăşcuţa (49 ha) și Balta Mața Rădeanu, de 600 de hectare. De la Galați, începea și o altă zonă de deltă, către Tulcea, cu Canalul Crapina și la Lacul  Crapina și salba de lacuri și bălți din nordul Dobrogei.

Insula de la vărsarea Prutului în Dunăre, devenită „Insula Cailor”, era în mijlocul acestei delte. Prin HG nr 2.151/2004, prin care a fost înființată Rezervația „Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior” a fost înființată în cadrul „Parcului” și rezevația de la „Insula Cailor”, care apare în documente ca fiind „Rezervația Naturală Ostrovul Prut”, cu o suprafață de 62 ha.

 „Reprezintă o rezervație forestieră de interes național ce ocupă o suprafață de 62 ha. Aceasta protejează habitatele de pădure naturală de zonă umeda, cu zăvoaie naturale de plop indigen și salcie, fiind inclusă in Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului”, se spune despre „Insula Cailor”, în nota de fundamentare a HG nr 2.151/2004.

În anii 50, sătenii încercau să își salveze caii pe care comuniștii îi duceau la abatoare, pentru că pământul urma să fie lucrat cu tractoare

„Insula Cailor” de la Grindu nu este unicat, mai există o insulă a a cailor sălbatici în Banatul de Munte, pe insula Ostrov de lângă Moldova Nouă, cunoscută în ultimii ani tot sub titulatura de „Insula Cailor”. Mai este și legendarul teritoriu al „Cailor de la Letea”, din Pădurea Letea, din Deltă. Probabil că fiecare din aceste situri are propria legendă, dar se pare că aceste legende au și un episod comun, din primii ani de comunism.

În perioada cooperativizării, când comuniștii confiscau tot inventarul agricol dintr-o gospodărie, inclusiv căruțele și caii, oamenii încercau să își salveze măcar caii, abandonându-i în zone ceva mai retrase de ochii autorităților, în speranța că vor veni vremuri mai bune și îi vor putea recupera. A mai fost și perioada de avânt revoluționar al lui Gheorghiu Dej, când caii erau duși la abatoare, pe motiv că nu mai era nevoie de ei, deoarece în CAP-uri și GAS-uri pământul urma să fie lucrat cu tractoare.

Oamenii din satele de la Dunăre aveau posibilitatea să își salveze caii ducându-i într-un ostrov sau pe o insulă, dacă aveau așa ceva prin apropiere. S-a întâmplat asta la Letea și la Moldova Nouă, dar și la Grindu, lângă Galați. În timp, caii s-au sălbăticit și după câteva zeci de ani au apărut trei atracții turistice.