Frica românilor: Ce o să mâncăm la pensie?
Pensia a devenit una dintre cele mai mari îngrijorări ale românilor în contextul în care sistemul public este perceput ca fiind insuficient pentru a asigura un trai decent la bătrânețe. Cu toate acestea, datele recente privind Pilonul II și Pilonul III de pensii aduc un oarecare optimism pentru cei care au reușit să își gestioneze contribuțiile în mod strategic.
Pilonul II, administrat privat, a ajuns la o valoare record de 150 de miliarde de lei, cu o medie de 18.300 lei pe cont. Deși această sumă nu pare spectaculoasă pentru o întreagă viață de muncă, ea indică faptul că investițiile realizate cu contribuțiile obligatorii au avut un impact pozitiv. În mod clar, rolul Pilonului II este crucial, iar sustenabilitatea acestuia pe termen lung devine o prioritate națională.
Pe de altă parte, Pilonul III, pensia privată facultativă, oferă o soluție suplimentară pentru cei care își pot permite să economisească mai mult. Creșterea cu 30% a valorii conturilor în Pilonul III și faptul că peste 80.000 de români noi s-au alăturat acestui pilon în ultimul an arată că mulți conștientizează nevoia de a suplimenta pensia de stat. Cu toate acestea, contribuția lunară de 300 de lei, deși pare un pas rezonabil pentru mulți, rămâne inaccesibilă pentru cei cu venituri mici, care sunt cei mai vulnerabili în fața riscului de sărăcie la bătrânețe.
Totuși, pe lângă aceste preocupări, apare întrebarea fundamentală: O să mai apucăm noi pensia? Cine o să ne mai plătească pensia? Într-o lume în care speranța de viață crește, dar resursele economice și demografice se diminuează, mulți români se tem că pensia, așa cum o știm acum, va deveni tot mai dificil de obținut. Piramida demografică inversată – mai puțini tineri care contribuie și tot mai mulți pensionari – pune o presiune uriașă pe viitorul sistemului public de pensii.
La ce vârstă se va intra la pensie când ne va veni rândul? Aceasta este o altă întrebare care frământă generațiile tinere și de mijloc. În prezent, vârsta de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și urmează să ajungă la aceeași vârstă și pentru femei, însă trendul european indică o posibilă creștere a acestei vârste în viitor. Este posibil ca tinerii de astăzi să fie nevoiți să lucreze până la 67, 68 de ani sau chiar mai mult, ceea ce face ca perspectiva unei pensii să pară tot mai îndepărtată.
Un aspect esențial al discuției despre pensii este rata de înlocuire, care indică proporția din venitul activ ce va fi acoperit de pensie. Cu o rată de înlocuire estimată la 40%, adică mai puțin de jumătate din salariul de dinainte de pensionare, mulți români se confruntă cu realitatea dură că la pensionare vor trebui să se descurce cu mult mai puțini bani decât în prezent. Această perspectivă alimentează frica de sărăcie, mai ales într-o societate în care costurile de trai continuă să crească.
Deși Pilonul III oferă scenarii optimiste, în care o contribuție constantă poate duce la economii semnificative, nu toată lumea își permite să se bazeze exclusiv pe această soluție. Este vital ca românii să fie educați financiar și să își creeze planuri de economisire adaptate la nevoile și posibilitățile lor individuale.
În final, ceea ce mâncăm la pensie nu este doar o întrebare retorică, ci una care reflectă o nevoie profundă de siguranță financiară la bătrânețe. România trebuie să încurajeze o cultură a economisirii și să creeze cadrul în care Pilonul II și Pilonul III să devină instrumente accesibile și eficiente pentru toți cetățenii, nu doar pentru cei cu venituri medii și mari. Fără aceste măsuri, frica de sărăcie la pensie va continua să bântuie viitorul multor români.