Descoperire arheologică majoră: Societate de 5.000 de ani descoperită într-o țară frumoasă

Arheologii din Maroc au descoperit rămășițele unei societăți agricole vechi de 5.000 de ani, marcând astfel cel mai vechi sit de acest fel găsit în Africa, în afara Văii Nilului. Această descoperire, realizată în situl arheologic Oued Beht din nordul Marocului, oferă o nouă viziune asupra vieții de acum cinci milenii, subliniind complexitatea și diversitatea culturală a regiunii.

O istorie uitată

Situl a fost descoperit pentru prima dată de coloniștii francezi în anii ’30, însă timp de aproape 90 de ani, a fost lăsat neexplorat. Arheologul marocan Youssef Bokbot a avut intuiția că locul ascunde comori arheologice importante și a contactat alți experți pentru a colabora la excavare. Rezultatul muncii lor a fost publicat pe 31 iulie în jurnalul Antiquity, evidențiind o „cantitate incredibilă de fragmente de ceramică și axe lustruite”, conform lui Giulio Lucarini, co-autor al studiului.

O societate agricolă complexă

Prin datarea cu radiocarbon a unor mostre de cărbune și semințe descoperite în timpul excavațiilor, echipa a stabilit că situl datează din perioada 3400-2900 î.Hr. Se pare că grupurile care trăiau aici aveau o diversitate genetică semnificativă, incluzând păstorii tradiționali din Sahara, dar și oameni originari din Peninsula Iberică și Orientul Mijlociu. Cyprian Broodbank, co-autor al studiului, a descris acest amestec cultural ca fiind „un melting pot” de influențe indigene.

Agricultorii de la Oued Beht cultivau orz, grâu, mazăre, măsline și fistic pe terenurile aride, iar rămășițele de oi, capre, porci și bovine găsite la fața locului sugerează o activitate agricolă diversificată. Abundența de ceramică și capete de topor din piatră sugerează că aceste grupuri neolitice produceau bunuri pentru a le comercializa cu alte societăți din Epoca Bronzului și a Cuprului, cum ar fi cele din Peninsula Iberică, Egipt sau Mesopotamia.

Implicații globale

Descoperirile recente au schimbat perspectivele asupra istoriei agriculturii în Africa de Nord, care fusese anterior considerată o zonă predominant locuită de vânători-culegători și păstori nomazi. Lucarini subliniază că, înainte de această descoperire, nu existau dovezi care să sugereze existența agriculturii în Africa de Nord, în afara Văii Nilului. „Ce facem aici nu este să plasăm o societate agricolă într-o lume pastorală; demonstrăm că această parte a lumii a adoptat pe deplin stilul de viață neolitic,” a afirmat Broodbank.

Această descoperire nu doar că aduce lumină asupra trecutului îndepărtat al Marocului, dar oferă și o înțelegere mai profundă a interacțiunilor culturale și comerciale între Africa și Europa, demonstrând că aceste legături au existat cu mult înainte de epocile istorice cunoscute.