Referendumurile: o necesitate în democrațiile moderne, un curs obligatoriu pentru ”democraturile” întârziate în tranziție

Primarul general al Municipiului București, Nicușor Dan, a propus recent organizarea unui referendum local pentru a consulta cetățenii Capitalei privind gestionarea taxelor locale și autorizațiilor de construcție. Această inițiativă, născută dintr-un conflict cu primarul Sectorului 4, Daniel Băluță, subliniază o problemă mai largă a administrării descentralizate și a competențelor suprapuse în cadrul administrativ al orașului.

Referendumul, planificat să coincidă cu primul tur al alegerilor prezidențiale pe 24 noiembrie, ar putea oferi Primăriei Generale un control mai mare asupra resurselor financiare și deciziilor de urbanism ale orașului.

O necesitate de extindere a consultărilor populare

Exemplul inițiat de Nicușor Dan deschide discuția despre alte teme care ar putea beneficia de pe urma unor astfel de consultări directe cu cetățenii. Iată o listă de potențiale referendumuri care sunt necesare în România pentru a adresa diverse aspecte ale vieții publice și administrative:

Existența Curții Constituționale a României:

Acesta ar trebui să fie primul și cel mai important referendum național. În forma actuală, CCR este un organism profund politizat, incapabil să refuze comanda politică și să ia decizii lipsite de părtinire. CCR joacă dintotdeauna după cum cântă lăutarii de partid. Și consecințele sunt deosebit de nocive pentru starea democrației românești.

Existența Poliției Locale:

Cetățenii ar trebui să decidă dacă structurile actuale ale poliției locale servesc eficient nevoile comunităților, sau dacă ar fi mai benefică o reorganizare sau chiar o desființare a acestora.

Rezultatele referendumurilor ar trebui să devină automat literă de lege:

Referendumurile ar trebui să aibă un caracter obligatoriu când vine vorba de implementarea rezultatelor, pentru a asigura că voința populară este respectată în mod efectiv în politica locală și națională.

Finanțarea partidelor politice:

Cetățenii ar putea fi întrebați dacă doresc ca partidele să fie finanțate de la bugetul de stat. Deși această practică este în vigoare și conferă o oarecare transparență surselor de venit ale partidelor, sunt FOARTE mulți cei care nu sunt de acord ca banul public să subvenționeze viziuni politice inconsistente sau de-a dreptul nocive pentru conceptul de stat de drept.

Reglementarea publicității în spațiul public:

Ar trebui, de asemenea, să existe un referendum despre limitarea sau reglementarea mai strictă a publicității în spațiile publice, pentru a proteja peisajul urban și patrimoniul cultural. E vorba aici, desigur, și despre agresivitatea în creștere a publicității pe canalele media.

Reforma educațională:

Referendum pentru reforma sistemului educațional, concentrându-se pe modernizarea curriculei și adaptarea la nevoile pieței muncii.

Sistemul de sănătate:

Consultare populară privind reforma sistemului de sănătate, inclusiv gestionarea spitalelor și accesul la servicii medicale.

Protecția mediului:

O serie de referendumuri legate de proiecte majore de infrastructură sau industriale cu potențial impact semnificativ asupra mediului.

Am enumerat doar câteva din temele majore care ar provoca cetățenii României să exprime opinii responsabile pe teme majore. Acestea din urmă sunt mult mai multe. Și, la cum merge România, se dovedește – aproape zilnic – că punerea lor în dezbatere națională este extrem de necesară.

Democratizarea deciziilor majore

Mediul politic românesc demonstrează imaturitate și este profund corupt. Incapacitatea acestor cohorte de impostori (care încă se ascund pe liste de partid la alegeri) de a reglementa onest un milion de probleme este toxică. Însuși modul în care legiferează în favoarea intereselor de castă ar trebui să devină subiect de referendum.

Propunerea lui Nicușor Dan arată că, în era informației și a participării civice active, referendumurile ar trebui să joace un rol crucial în democratizarea deciziilor administrative și în creșterea implicării cetățenilor în guvernare. Prin extinderea acestei practici în alte domenii esențiale, România ar putea face pași importanți către consolidarea unei democrații participative și responsabile.