Exploatările din Tulcea blocate de păsări inexistente: un obstacol fabricat pentru zeci de miliarde de lei
Comuna Turcoaia, aflată în județul Tulcea, este o localitate aparent mică și lipsită de notorietate națională, cu o populație de doar 2.822 de locuitori. Această așezare izolat geografic trăiește de pe o zi pe alta, subjugată unei economii locale fragile, care depinde aproape în totalitate de exploatarea resurselor naturale din zonă, în special piatra și calcarul extrase din dealurile care înconjoară satul.
Activitatea minieră, începută aici din secolul al XVII-lea, a fost motorul economic care a stat la baza formării comunei și a susținut de-a lungul secolelor dezvoltarea acesteia. În prezent, însă, Turcoaia se află într-un impas de natură administrativă și legislativă care pune sub semnul întrebării viitorul acestei comunități.
Supraviețuirea prin minerit
Într-o localitate în care perspectivele economice sunt limitate, minele de piatră și calcar au fost singura sursă de venit stabilă pentru majoritatea locuitorilor. Însă, în ultimii ani, exploatarea resurselor naturale a fost restrânsă semnificativ, iar acum doar câteva mine mai sunt active. Acestea asigură locuri de muncă pentru o parte din populație, dar cererea de piatră rămâne ridicată în industria construcțiilor, în special în contextul creșterii necesităților pentru infrastructură – autostrăzi, drumuri și alte proiecte mari.
Pe fondul acestei cereri, câteva societăți comerciale au dorit să deschidă o nouă exploatare a unei cariere de piatră, deja existentă din vremuri istorice. O astfel de inițiativă ar putea aduce un impuls economic semnificativ, cu potențial de a crea peste 100 de locuri de muncă și de a sprijini bugetul local prin taxele și impozitele generate de exploatare. Cu toate acestea, proiectele s-au împotmolit într-o serie de bariere administrative, generate de refuzul autorizațiilor de mediu.
Bariere birocratice și conservarea biodiversității
În mod paradoxal, deși alte exploatări sunt deja în desfășurare în zona Turcoaia în NATURA 2000 – RO SPA0073, la doar câteva sute de metri distanță, Ministerul Mediului prin Parcul Natural Munții Măcinului refuză să aprobe începerea noii exploatări. Directorul Parcului Natural Munții Măcinului, Viorel Roșca, este cel care se opune emiterii acestui aviz crucial conform surselor noastre, iar Ministerul Mediului argumentează că „exploatarea de granit și riolit are un potențial impact asupra speciilor de păsări de interes comunitar, pentru care situl a fost desemnat”. De asemenea se susține că activitatea minieră ar putea afecta în mod negativ speciile protejate, punând în pericol biodiversitatea zonei.
Această opoziție a fost exprimată într-o adresă înaintată UAT Comuna Turcoaia la data de 1 septembrie 2022, prin intermediul ministrului mediului de atunci, Tánczos Barna. În document, se sublinia că orice plan de dezvoltare economică care ar putea afecta ariile protejate trebuie să țină cont de avizul administratorului Direcției de administrare a Parcului Național Munții Măcinului.
Contradicții și controverse: Păsările care nu există în zona exploatărilor!
Cu toate acestea, poziția lui Viorel Roșca nu a fost întotdeauna atât de clară. Cu doar câteva luni înainte, în 16 mai 2022, același director trimitea o adresă către Comisariatul Gărzii de Mediu Tulcea, în care susținea că zona respectivă „nu reprezintă un areal atractiv, activ sau potențial pentru hrană, reproducere sau adăpost pentru componenta avifaunistică de interes comunitar”. Această declarație pare să contrazică argumentele actuale legate de necesitatea protejării biodiversității. În plus, există suspiciuni că anumite interese personale ar putea sta la baza acestui refuz.
Un fost edil al localității a declarat pentru Ziarul Puterea că includerea zonei Turcoaia în aria protejată a fost rezultatul unor studii superficiale, făcute doar pentru a accesa fonduri guvernamentale și europene. Edilul acuză că teritoriul ariei protejate a fost „tras din creion”, fără a se ține cont de realitățile economice și de nevoile comunității locale, iar fondurile rezultate din acest proiect au ajuns în mâinile unor ONG-uri apropiate de anumite cercuri politice.
Mai mult, se aduc acuzații grave cu privire la implicarea Institutului Delta Dunării, care, în colaborare cu un ONG cu origini maghiare asociat cu ministrul Tánczos Barna, ar fi „spălat” 56 de miliarde de lei pentru a obține aceste protecții aparent nejustificate. Localnicii și autoritățile locale sunt de părere că întreaga situație este rezultatul unor interese financiare obscure și că s-au creat obstacole artificiale doar pentru a obține fonduri pe baza unor studii false sau neconcludente.
Impactul asupra comunității locale
Pentru locuitorii din Turcoaia, acest blocaj reprezintă mai mult decât o simplă dispută administrativă. O nouă mină ar putea transforma semnificativ viața economică a comunității, oferind locuri de muncă și stimulând veniturile locale. În lipsa acestei oportunități, localitatea se confruntă cu perspectiva stagnării economice și a depopulării, deoarece mulți dintre locuitori sunt nevoiți să plece în alte părți ale țării sau în străinătate în căutarea unui trai mai bun.
Principalul motiv de îngrijorare este că, deși în zonă există deja alte exploatări, noua inițiativă este blocată fără explicații convingătoare. Oamenii de afaceri și autoritățile locale sunt de părere că situația este rezultatul unei „rea-voințe” și că interesul pentru protejarea biodiversității este doar un pretext pentru a favoriza anumite interese economice. „Cum poți avea o arie protejată și să interzici noile exploatări în condițiile în care în anul 1800 aici era carieră?”, se întreabă un localnic. „Mai mult de atât, aici se fac exploatări zilnice în același perimetru!”
Monopolul economic al companiei Xanat
Un alt aspect care agravează situația din Turcoaia este dominanța unei singure companii pe piața locală a exploatării de piatră: Xanat. Această companie, care controlează prețurile și producția din zonă, a ajuns într-o poziție de monopol, în parte datorită restricțiilor impuse altor companii care doresc să intre pe piață. În prezent, Xanat este principalul furnizor de granit folosit în construcții, în special pentru infrastructura rutieră, iar prețurile ridicate afectează concurența și dezvoltarea altor afaceri locale.
La aproximativ 300 de metri de o fostă mină interbelică, unde se dorește deschiderea unei noi exploatări, o altă companie, fosta Carpat Agregate – denumită în prezent Heidelberg, detonează și exploatează la foc continuu.
În ciuda faptului că activitatea minieră din această zonă datează de sute de ani, iar economia locală depinde în mod direct de exploatarea pietrei, proiectele noi sunt oprite, ceea ce consolidează și mai mult poziția de monopol a companiei Xanat.
Mina interbelică: o istorie uitată și un viitor nesigur
Dealul lui Manole
Istoria acestei mine începe la începutul secolului XIX, într-o perioadă în care industria minieră era în plină expansiune în România. De-a lungul timpului, ”Dealul lui Manole” a devenit un simbol al prosperității locale, fiind un loc de muncă stabil pentru generații de locuitori din Turcoaia. Exploatarea de piatră și calcar era realizată la scară mare, iar producția era destinată în special construcțiilor civile și industriale din întreaga țară. Acest model economic a fost menținut timp de decenii, contribuind la creșterea și dezvoltarea comunității.
Mina a fost închisă oficial în jurul anului 2016, din cauza dificultăților economice și a unor probleme administrative, dar rămâne un subiect important în planurile de relansare economică a zonei. Oamenii de afaceri din zonă intenționează să redeschidă exploatarea, fapt care ar genera un număr considerabil de locuri de muncă și ar susține economia locală prin taxe și impozite. Relansarea acestei mine ar putea aduce un suflu nou comunității.
Planurile pentru redeschiderea minei interbelice se lovesc însă de aceeași barieră birocratică întâmpinată și de alte inițiative economice locale: refuzul avizului de mediu. În ciuda faptului că mina a funcționat de mai bine de două secole și are o importanță istorică și economică incontestabilă, restricțiile impuse de autorități pe baza protecției biodiversității blochează orice efort de redeschidere a acesteia. Autoritățile locale și locuitorii susțin că o astfel de exploatare este esențială pentru revitalizarea zonei, argumentând că activitatea minieră din această regiune nu a provocat în trecut impacte negative semnificative asupra mediului.
Cu toate acestea, lipsa avizelor necesare împiedică investițiile și menține mina interbelică în stare de inactivitate, privând comunitatea de o oportunitate vitală.
Turcoaia: între protejarea mediului și nevoia de dezvoltare
Situația din Turcoaia reflectă o dilemă mai largă cu care se confruntă multe comunități rurale din România: cum să găsească un echilibru între nevoia de dezvoltare economică și protecția mediului. În acest caz, argumentele legate de biodiversitate și conservarea păsărilor care nu există sunt contestate de realitățile economice ale unei localități care depinde de exploatarea resurselor sale naturale.
Cel mai important de menționat este că, pe parcursul documentării acestui material de către Ziarul Puterea, jurnaliștii nu au zărit nicio pasăre, fie ea protejată sau nu. Se susține că parcurile eoliene din județul Tulcea au afectat semnificativ ecosistemul și populația de păsări, acestea dispărând treptat din zona Munților Măcinului și a localității Turcoaia.
Comuna Turcoaia se află într-un punct critic al existenței sale, prinsă între interesele economice locale, restricțiile impuse de legislația de mediu și suspiciunile de corupție legate de administrarea ariei protejate. Această comunitate, care a supraviețuit timp de secole prin exploatarea resurselor naturale, se confruntă acum cu un viitor incert, în care dezvoltarea economică este blocată de decizii care par să fie influențate de interese politice și financiare.
În ciuda promisiunilor și a fondurilor europene alocate pentru protecția mediului, locuitorii din Turcoaia rămân la marginea dezvoltării, într-o stare de așteptare și frustrare. O soluție trebuie găsită urgent, pentru a echilibra nevoile economice cu protecția mediului, altfel această comunitate riscă să devină încă o statistică într-o Românie rurală în declin.