Doliu în Giulești: boala care l-a răpus pe Andrei Matei, la numai 34 de ani

În Giulești e tristețe mare. Când s-a aflat că Andrei Matei, fost jucător al Rapidului, a plecat dintre noi la numai 34 de ani, suferința s-a transformat într-un ecou al durerii care s-a răspândit printre toți cei care au respirat fotbalul alături de el. O boală necruțătoare, scleroza laterală amiotrofică, a reușit să facă ceea ce niciun adversar nu a putut pe teren: să „topească” un corp care a fost antrenat să reziste, să alerge, să lupte.

Pentru un sportiv, corpul este templul, este forța și speranța. Dar pentru Andrei, acea forță i-a fost răpită, încet, cu cruzime, până când nu a mai rămas decât o luptă tăcută. O boală care nu cunoaște victorie, doar răbdare și inevitabilitate.

O moarte venită prea devreme pentru Galeria din Ceruri

„Cu mare tristețe, vă anunțăm că Andrei Matei… s-a alăturat Galeriei din Ceruri…” – cu aceste cuvinte, Rapid și-a luat adio de la unul dintre fiii săi. A fost crescut în sânul clubului, acolo unde mingea era mai mult decât un obiect de joc, era o parte din sufletul lui. A bifat câteva partide pentru echipa de seniori, dar a trăit întotdeauna cu spiritul giuleștean în el. Însă viața nu l-a lăsat să își scrie povestea așa cum ar fi vrut.

La 34 de ani, lumea ar trebui să fie încă la picioarele unui om, să-i dea vise, să-i inspire planuri, meciuri de jucat și victorii de sărbătorit. Însă, pentru Andrei, a fost un capăt de drum. Nu pe un stadion, sub luminile reflectoarelor, ci într-un pat de suferință, luptându-se cu o boală pe care nimeni nu ar trebui să o cunoască.

Între suferință și amintiri

În lumea sportului, ne place să vorbim despre eroi, despre triumfuri, despre cum sportivii sunt exemple de putere și rezistență. Dar ce facem când acești eroi se trezesc neputincioși, cu un inamic invizibil care îi devorează din interior? Ce facem când corpul antrenat pentru performanță devine prizonierul propriei sale slăbiciuni?

Pentru Andrei Matei, nu a fost vorba doar despre fotbal, a fost vorba despre viață. Și chiar dacă ultimii ani au fost plini de durere, amintirea lui rămâne legată de acele momente în care își purta cu mândrie tricoul alb-vișiniu și alerga pe gazon, cu ochii setoși de victorie. Fotbalul a fost pentru el mai mult decât un sport, a fost viața lui. Și, deși boala l-a doborât, amintirile rămân – victoriile mici și mari, zâmbetul de după meciuri, euforia din vestiar.

Doliu și obidă în inimile rapidiste

Rapidul a cunoscut multe momente de cumpănă, dar niciodată nu este ușor să îți iei adio de la unul dintre ai tăi. Andrei Matei nu va mai păși pe terenul din Giulești, dar va rămâne acolo, în sufletul fiecărui suporter care își amintește cum viața și fotbalul sunt inseparabile.

Povara acestei pierderi este grea pentru toți cei care l-au cunoscut și l-au iubit. E un doliu nu doar pentru familia sa, ci și pentru o comunitate care nu va uita niciodată ce înseamnă să lupți până la capăt, chiar și când știi că nu vei câștiga. Andrei Matei, odihnește-te în pace, alături de Galeria din Ceruri.

Rapidul, Giuleștiul și toți cei care iubesc fotbalul – nu te vor uita niciodată.