BOR exprimă regretul pentru amânarea recunoașterii structurilor religioase românești în Ucraina

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române (BOR) a exprimat un regret profund în legătură cu amânarea nejustificată, pe termen neprecizat, a recunoașterii juridice a Asociației religioase Biserica Ortodoxă Română din Ucraina de către autoritățile ucrainene. Comunicatul emis de Biroul de Presă al Patriarhiei Române subliniază că asociația propusă îndeplinește toate cerințele legislației ucrainene în vigoare, iar BOR se angajează să continue demersurile către autoritățile publice din România și Ucraina pentru a soluționa această solicitare legitimă.

Contextul decizional al BOR

Pe 1 martie, Sfântul Sinod al BOR a decis să susțină înființarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina, care să fie subordonată Patriarhiei Române. Această decizie nu este lipsită de implicații politice, având în vedere că în prezent, bisericile românești din Ucraina sunt organizate într-o structură care variază între subordonarea Bisericii Ortodoxe a Ucrainei și influența Bisericii Ortodoxe Ruse.

Recenta inițiativă a BOR de a susține o structură religioasă românească în Ucraina este extrem de importantă, având atât implicații religioase, cât și politice. Până acum, mulți preoți și ierarhi români din nordul Bucovinei s-au plâns de prigoana religioasă exercitată de naționaliștii ucraineni, care adesea percep activitatea religioasă românească ca o amenințare la adresa unității naționale. În acest context, crearea unei Biserici Ortodoxe Române în Ucraina ar putea oferi acestor comunități o alternativă viabilă și o modalitate de a se reconecta cu tradițiile lor religioase de dinainte de 1944.

Populația românească din Ucraina

Potrivit ultimului recensământ din 2001, în Ucraina trăiesc aproximativ 150.000 de etnici români, majoritatea fiind creștini ortodocși. Regiunile Cernăuți și Transcarpatia sunt cele mai populate de români, în timp ce sudul Basarabiei istorice găzduiește o populație românofonă de circa 120.000 de persoane. Aceste comunități sunt în mare parte enoriași ai Bisericii Ortodoxe Ucrainene (UPȚ), care a fost legată de Patriarhia Moscovei până la începutul conflictului militar din 2022.

După invazia Rusiei, UPȚ a decis să se distanțeze de Moscova și să devină autocefală. Totuși, guvernul ucrainean continuă să perceapă legăturile dintre UPȚ și Rusia ca pe o amenințare, iar multe dintre bisericile românești din Ucraina se confruntă cu dificultăți în a-și revendica identitatea religioasă. Acest context complicat pune BOR într-o situație delicată, deoarece trebuie să navigheze între dorința de a susține comunitățile românești și realitățile geopolitice ale regiunii.

Implicațiile politice ale deciziilor religioase

Decizia BOR de a crea o structură religioasă românească în Ucraina este nu doar o chestiune de apartenență religioasă, ci și un act cu implicații politice profunde. Prin înființarea unei Biserici Ortodoxe Române în Ucraina, BOR își afirmă autoritatea și relevanța în rândul comunităților românești din afara granițelor. Aceasta ar putea fi percepută ca un gest de solidaritate față de românii din Ucraina, dar și ca o provocare pentru autoritățile ucrainene, care se confruntă cu probleme legate de unitatea națională și de influența externă.

Un alt aspect important este că, în urma acestui demers, comunitățile românești din Ucraina ar putea beneficia de sprijin religios, cultural și social mai consistent. Aceasta ar putea încuraja o reintegrare a românilor din Ucraina în structurile BOR, din care au fost dezlipiți în 1944. Rămâne însă de văzut când și cum se va concretiza această recunoaștere, având în vedere tensiunile politice existente.

Viitorul Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina

În concluzie, recunoașterea juridică a Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina ar putea aduce nu doar o soluție la nevoile religioase ale comunităților românești, ci și să influențeze relațiile bilaterale dintre România și Ucraina. Acest proces va necesita eforturi susținute din partea BOR și a autorităților române pentru a naviga prin complexitatea politică și socială a regiunii.

Pe de altă parte, BOR trebuie să fie conștientă de sensibilitățile locale și de realitățile istorice care au modelat relațiile dintre etnicii români și ucraineni. Cu toate că sprijinul pentru înființarea Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina este binevenit, succesul acestei inițiative va depinde în mare măsură de dialogul deschis și constructiv între autoritățile române și ucrainene, precum și de capacitatea BOR de a se adapta la noile realități geopolitice.