Redescoperirea unui antibiotic uitat: speranța împotriva superbacteriilor rezistente la medicamente

Un antibiotic dezvoltat acum aproximativ 80 de ani, care fusese abandonat și uitat, ar putea oferi soluții promițătoare în fața amenințării crescânde a superbug-urilor rezistente la medicamente. În perioada cunoscută drept „epoca de aur” a antibioticelor, multe dintre medicamentele bactericide pe care le utilizăm astăzi reprezintă variații ale compușilor descoperiți acum aproape un secol.

Unul dintre acești compuși, numit streptotricină, a fost izolat în anii 1940 și a atras atenția datorită potențialului său de a trata infecțiile provocate de bacteriile gram-negative. Aceste microorganisme se deosebesc de bacteriile gram-pozitive prin lipsa unui perete celular robust, ținta multor antibiotice existente, ceea ce le face dificil de combătut.

Streptotricina și renunțarea la utilizarea sa

Cu toate acestea, streptotricina nu a fost inclusă pe lista Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2017 care enumera patogenii rezistenți la medicamente și cei mai periculoși. Inițial, a fost considerată prea toxică pentru rinichii umani și, ca urmare, a fost abandonată în literatura științifică.

Nourseotricina: un vechi antibiotic cu un nou nume

Recent, James Kirby, patolog la Universitatea Harvard, și colegii săi au început să reexploreze potențialul acestui antibiotic sub un nou nume – nourseotricina. „Acum, cu apariția patogenilor rezistenți la multiple medicamente, pentru care există puține sau deloc antibiotice active disponibile pentru tratament, este momentul să reconsiderăm și să explorăm potențialul a ceea ce anterior am ignorat”, a declarat Kirby pentru ScienceAlert.

Nourseotricina este un produs natural creat de bacteriile gram-pozitive din sol și este de fapt un amestec de antibiotice, având denumiri individuale precum streptotricina F (S-F) și streptotricina D (S-D).

A nu se confunda cu streptomicina!

Streptomicina a fost primul antibiotic descoperit din clasa aminoglicozidelor și a fost utilizat în mod special pentru tratamentul tuberculozei. A fost descoperită în anul 1943 de biochimistul american Selman Waksman și colegii săi la Universitatea Rutgers. Streptomicina acționează inhibând sinteza proteică a bacteriilor, ceea ce duce la moartea lor. Este eficientă împotriva unei game largi de bacterii gram-pozitive și gram-negative.

Progrese și perspective

Deși nourseotricina și S-D au arătat efecte toxice asupra celulelor renale în laborator, Kirby și colegii săi au stabilit că acest lucru nu se aplică pentru S-F. Acest compus este încă extrem de eficace în uciderea bacteriilor gram-negative rezistente la medicamente, dar la concentrații care nu sunt toxice.

În experimentele pe șoareci, S-F a reușit chiar să elimine o tulpină de bacterii care a dezvoltat rezistență la numeroase medicamente existente, totul cu o toxicitate minimă sau inexistentă. „Bacteriile care trăiesc în sol, în lupta lor pentru a-și păstra teritoriul, au descoperit, de-a lungul evoluției, cum să producă antibiotice care pot penetra armura bacteriilor gram-negative. Streptotricinele sunt unul dintre rezultatele acestei curse continue a înarmării”, a explicat Kirby.

Aceste compuși oferă o soluție distinctivă pentru penetrarea mecanismelor de apărare ale patogenilor gram-negativi. Deși detaliile precise ale modului în care streptotricina atacă sunt încă neclare, se pare că antibioticul se leagă de bacteriile gram-negative și interferează cu mașinăria lor de producere a proteinelor într-un mod diferit față de alte medicamente.

La superbacterii e nevoie de un superantibiotic!

Și, ce să vezi, el există deja. Dacă cercetătorii pot descifra cum funcționează acest proces, ar putea ajuta la dezvoltarea unei noi clase de medicamente pentru bacteriile care până acum au demonstrat o mare rezistență. Kirby și echipa sa au început deja să exploreze cum să îmbunătățească streptotricinele naturale, cum ar fi S-F, pentru a funcționa și mai bine ca ucigași de superbug-uri.

Comunitatea științifică ar putea fi în pragul unei descoperiri majore în lupta împotriva rezistenței la antibiotice. Suntem, deci, într-o așteptare plină de speranță pentru o reînviere a interesului în această clasă de antibiotice istoric semnificativă, dar de mult uitată.