În urmă cu câteva zile, pe 26 octombrie, Forțele Aeriene Israeliene (IDF) au lansat o lovitură precisă cu rachete aerobalistice asupra instalațiilor militare din Iran. Atacul a vizat în principal lansatoarele de rachete iraniene, dar și fabrici producătoare de rachete și drone. Potrivit analiștilor militari, exemplul oferit de Israel arată necesitatea  consolidării semnificative a capacităților aviației de lovire a forțelor aeriene, inclusiv prin adaptarea anumitor arme.

După cum explică Defense Express, pe 26 octombrie, Israelul a angajat aproximativ 100 de avioane (F-15, F-16, F-35) și a folosit rachete aerobalistice cu o rază de acțiune de 400-500 km în timpul atacului aerian. Potrivit analiștilor, acest lucru a demonstrat ineficacitatea sistemelor de apărare aeriană ale Iranului, inclusiv S-400, și a arătat posibilitatea lansării de lovituri, fără a intra în spațiul aerian al inamicului, fapt care ar constitui un puternic element de descurajare pentru orice agresor.

„Concluzia de bază din această poveste a fost că Iranului i-au mai rămas sisteme de apărare S-400 și S-300, pentru că cel mai probabil avioanele israeliene nu au intrat deloc în spațiul aerian iranian, deși pentru a efectua atacul a fost necesar să zboare 2.000 de kilometri dus și alți 2.000 km întors”, scrie Defense Express.

România ar avea nevoie de minimum 100 de avioane multirol

Analiștii militari ajung la o concluzie despre modul în care o astfel de poveste de succes poate fi repetată. Astfel, o țară care vrea să se apere eficient trebuie să aibă în arsenalul său rachete aerobalistice pentru a lovi în ținte la distanțe lungi, dar și mai important să aibă cel puțin 100 de avioane de luptă moderne pentru a sprijini o astfel de operațiune.

„Este evident că o țară care vrea să repete performanța Israelului, în materie de descurajare a inamicului, trebuie să aibă rachetele sale aerobalistice pentru a ataca eficient țintele inamice, ca să nu mai vorbim de necesitatea matematică de a avea 100 sau chiar mai multe avioane de luptă moderne care să poată fi angajate simultan pentru a efectua și asigura lovitura”, spun analiștii militari ai Defense Express.

Autorii notează că S-300 și S-400 rusești, care se află la dispoziția Iranului, s-au dovedit ineficiente din cauza caracteristicilor lor mult supraestimate și a faptului că rachetele aerobalistice sunt o țintă dificil de interceptat.

Pentru România, punerea în aplicare a unor astfel de sarcini este încă nerealistă din cauza lipsei de resurse (aeronave) și a necesității de pregătire pe termen lung a aviației. Dar să nu uităm că în Al Doilea Război Mondial România intra cu circa 450 de de avioane funcționale, iar din acestea peste o treime erau avioane de vânătoare și vânătoare-bombardament.

Nu există o listă prea lungă de opțiuni pentru dotarea cu rachete aerobalistice

În ceea ce privește muniția care ar trebui să fie disponibilă, în general, există mai multe tipuri de rachete aerobalistice pe piața mondială de gen.

„Dacă vorbim despre ce tipuri de rachete aerobalistice există în prezent în lume, atunci lista de aici va fi destul de mică : Rampage (israelian/ Elbit), Air Lora and Rocks (israeliene), „Kinjal” (rusești) și racheta chineză 2PZD-21. Și după cum s-ar putea înțelege, țara noastră ar putea avea posibilitatea de a achiziționa doar rachete din Israel.

Prin urmare, în cadrul „programului său de rachete”, România ar trebui să deruleze un segment separat de lucru, care să se concentreze asupra dotării cu arme aerobalistice. Există mai multe modele disponibile de rachete aerobalistice.

Rachetele Rampage, care au fost comandate de India pentru adaptare la aeronava sa MiG-29K sunt o versiune a rachetei Extra sub complexul PULS. Parametrii săi: lungimea carenei – 4,7 metri, greutatea de lansare – 570 de kilograme (muniție – 150 de kilograme), raza de lansare de la MiG-29K – aproximativ 150 de kilometri, de la F-16 – până la 250 de kilometri. Experții militari fac o analogie: este posibil să se adapteze proiectilul rachetă al sistemului i ATACMS în cazul în care ar putea fi integrat pe avioanele F-16.

Este recunoscut că punerea în aplicare a acestor decizii va necesita resurse și timp, dar poate consolida semnificativ capacitățile aviației de atac. Investițiile în astfel de proiecte pot deveni o prioritate în cooperare cu partenerii occidentali.

Atacul Israelului asupra Iranului – ceea ce se știe

Lovitura Israelului asupra Iranului a distrus o componentă critică a programului de dezvoltare a rachetelor balistice al Iranului. Potrivit lui Axios, distrugerile suferite ar afecta grav capacitatea Iranului de a-și reconstrui arsenalul de rachete și ar putea descuraja Iranul de la noi atacuri masive cu rachete asupra Israelului.

Israelul a lovit 12 puncte de lucru, folosite pentru a produce combustibil solid pentru rachete balistice cu rază lungă de acțiune, care alcătuiesc cea mai mare parte a arsenalului de rachete al Iranului.

Associated Press a relatat că Israelul a lovit și două baze militare secrete iraniene.