Academia de Backgammon

Liviu Ionescu (43 de ani), un român stabilit de câțiva ani în Marea Britanie, a schimbat banala provocare „hai să te fac o tablă” în mai rafinata „te invit la o partidă de backgammon”. Românul a ajuns cunoscut pentru turneele internaționale organizate, offline și online. A fondat în România clubul sportiv Backgammon Academy.

Spune-mi ce desfășori în prezent, activitate combinată cu pasiune?

Activitatea mea se concentrează în momentul de față pe promovarea jocurilor de masă, în special a variantelor derivate din jocul de table, precum backgammon, switchgammon și nackgammon. Am descoperit aceste jocuri în 2019, iar complexitatea lor oferă o nouă dimensiune, transformându-le din simple jocuri de noroc în adevărate sporturi de strategie.

Un jucător de table din Obor, să zicem, ar putea juca backgammon?

Da, cu o singură condiție: să-și însușească două reguli simple. Una este să învețe să folosească piesa suplimentară numită „cub de dublare”. În momentul în care sportivul este în avantaj pe tablă, îi poate propune adversarului său cubul de dublare cu fața 2. Dacă acesta îl acceptă, respectiva linie valorează din acel moment 2 puncte, în loc de 1 p. Bineînțeles că dacă linia se încheie cu marț, scorul după aceasta va fi 2 x 2 = 4 puncte. Din acest motiv, rar întâlnim partide de backgammon la 5 puncte, fiindcă scorul poate evolua extrem de spectaculos și există riscul ca o partidă să se încheie doar cu o linie.

Și adversarul ce face cu acel cub, dacă l-a acceptat?

Sunt situații în care cursul unei linii se poate schimba, astfel încât cel care a propus cubul să ajungă în inferioritate pe tablă, la rândul lui. În acest caz, sportivul aflat în posesia cubului, care este deja pe 2, poate să-l propună mai departe cu fața 4… Așadar, este nevoie de responsabilitate când te hotărăști să propui cubul. Cum este nevoie de responsabilitate și în postura de a-l accepta. Dacă-ți dai seama că nu ai nicio șansă să câștigi linia respectivă, mai bine respingi cubul și pierzi o linie, nu 2, 4, 6 puncte.

Cum 6 puncte? Am înțeles marțul, unde pierzi / câștigi 2 puncte, iar dacă este cubul pe 2, se fac 4 puncte. Dar 6?…

 Aici intervine o altă regulă pe care trebuie s-o învețe „jucătorul din Obor”, dacă ne-am referit la el. Acesta știe că e făcut praf la table dacă ia marț. Ei bine, dacă nu pleci de la adversar din casă, iar el și-a scos toate piesele, ești făcut backgammon și pierzi 3 puncte, nu 2 puncte, ca la marțul cunoscut de toți tablagiii. Dacă are cubul pe 2, cifra 2 este înmulțită cu 3 de la backgammon = 6 puncte, în urma unei astfel de linii. Este motivul pentru care în competițiile mari partidele sunt de până la 21 de puncte. E greu să susții că „ai avut ghinion” până la 21 de puncte. Este vorba despre inspirație și strategie.

Dacă-mi răspunzi la următoarea întrebare, chiar o să-i înnebunim pe tablagiii din Obor: ce sunt switchgammon și nackgammon?

Sunt variante derivate ale jocului de table, fiecare având reguli și strategii distincte. Switchgammonul este similar cu backgammonul, dar introduce elemente noi, precum posibilitatea de a schimba zarurile în cazul în care consideri ca acea combinație de cifre nu îți este de ajutor, dar în următoarea tură ești obligat să faci zarul anterior, pe cel schimbat, ceea ce adaugă un strat suplimentar de strategie. Așadar, ai avantajul de a schimba o aruncare proastă, dar adversarul tău are avantajul de a ști care va fi următoarea aruncare. Această variantă permite jucătorilor să ia decizii tactice diferite, făcând jocul mai dinamic.

Pe de altă parte, nackgammonul este o variantă care combină aspecte ale tablelor tradiționale cu reguli noi. De exemplu, în nackgammon, jucătorii încep cu câteva piese pe tablă, mai exact 4 piese de fiecare jucător – 2 pe poziția 24 și 2 pe poziția 23, iar acest lucru influențează profund strategiile de joc. Scopul rămâne acela de a duce toate piesele în zona de casă și a le scoate, dar drumul este marcat de mai multe provocări. Ambele jocuri sunt concepute pentru a adăuga complexitate și a transforma percepția jocului de table dintr-un simplu joc de noroc într-o competiție de strategie.

Competiție de backgammon în Europa

Am observat bogata activitate internațională, ca organizator de competiții, am urmărit recent și Cupa Armatei de la Moinești, Bacău, unde au participat 48 de jucători. Ce-ți propui mai departe, în calitate de organizator?

Doresc să creez un mediu în care tinerii să se dezvolte prin intermediul acestor jocuri. Visul meu este să implementez cluburi afterschool în școli, pentru a promova backgammonul ca sport și a forma sportivi redutabili în competiții mondiale.

În România am creat un club sportiv cu o singură disciplină, table/backgammon, pe care l-am afiliat Federației Române de Table și Backgammon.

În momentul de față, sportivii tăi din ce „pături sociale” provin?

Jucătorii noștri provin din toate domeniile: unii sunt profesori, alții lucrează în IT, afaceri sau servicii, alții sunt lăcătuși deștepți, dar care n-au avut posibilități materiale să urmeze școli înalte, cert este că backgammonul este atractiv și accesibil pentru toți.

Câți jucători de backgammon sunt în România?

Dacă ne referim la jucătorii de table pe care-i cunoaște toată lumea, de prin piețe sau de pe la scări de bloc, parcuri, chiar și dacă aruncăm o privire la timpul liber din familii, pot să afirm că tablele sunt în România mai populare decât fotbalul. Amintiți-vă că inclusiv oameni de fotbal și-au arătat public interesul pentru table, Dumitru Dragomir, Gigi Becali…

Estimez că în România există mii de potențiali jucători care ar putea fi atrași spre backgammon cu variantele lui, iar la nivel global numărul celor pasionați se ridică la milioane. Avem multă treabă!

Ping-pong prin viață

Liviu Ionescu s-a născut în 1981 la Motru, în județul Gorj, unde a locuit până la 4 ani. Apoi, s-a mutat cu părinții la Râmnicu Sărat, până la 7 ani. A revenit în Motru cu mama, unde a rămas până la 15 ani. Ulterior, s-a mutat la Drobeta-Turnu Severin, unde a urmat până în 1999 o școală profesională, a absolvit Liceul Auto nr. 2, precum și postliceala la Halânga, cu specializarea mașini și utilaje agricole.

La 19 ani, a lucrat 6 luni la cariera Lupoaia din Gorj. După expirarea contractului, a decis să intre în șomaj și, împreună cu un prieten, a plecat pe litoralul românesc, mai exact, la Constanța, unde a petrecut 14 ani, având diverse meserii: barman, șofer de taxi, bucătar. Experiența vastă acumulată în bucătărie l-a determinat să urmeze cursuri de marină, iar apoi s-a angajat ca bucătar-șef pe vase comerciale, o activitate care s-a întins pe 9 ani.

Apoi, împreună cu soția, s-a hotărât să se mute la Timișoara, pentru a le oferi copiilor șansa de a merge la o școală sportivă, LPS Banatul. Băiatul familiei Ionescu, acum în vârstă de 19 ani, a practicat box, iar fata, de 18 ani, a jucat handbal. În 2017, a venit în sânul familiei și Patrick, al treilea copil.

În martie 2019, a valorificat oportunitatea de a merge în Marea Britanie prin intermediul fratelui. S-a mutat la Londra împreună cu familia. În 2021, a început o afacere și a finalizat un curs de business și management.

În prezent, studiază la Oxford Brookes University, la secția Global Banking Business and Management, fiind în anul al doilea (din patru). În Marea Britanie este legitimat la St Albans Backgammon Club.