Relația Marea Britanie – BP. O dilemă climatică având implicații diplomatice

Rolul strategic al BP în Azerbaidjan

BP este unul dintre cei mai mari investitori străini în Azerbaidjan, iar influența sa economică și politică în această țară este considerabilă. Relația dintre BP și guvernul azer a început cu semnarea „contractului secolului” în 1994, prin care BP a primit acces la rezervele petroliere și de gaze ale Azerbaidjanului. Această colaborare a fost extrem de profitabilă atât pentru BP, cât și pentru Azerbaidjan, contribuind la dezvoltarea economică a acestuia după colapsul Uniunii Sovietice.

Datorită acestei relații strânse, BP are un statut privilegiat în Azerbaidjan, iar activitățile sale nu sunt contestate de autoritățile locale, care consideră BP un „partener apropiat și de încredere.” De-a lungul anilor, BP a susținut expansiunea industriei petroliere a țării, ceea ce i-a conferit un rol esențial în strategia economică a Azerbaidjanului.

Investițiile BP în proiecte de petrol și gaze. Impactul asupra obiectivelor climatice

Deși BP a început să facă tranziții către energie regenerabilă, investițiile sale în petrol și gaze în Azerbaidjan rămân semnificative. Potrivit unei analize Global Witness, BP intenționează să investească până în 2050 aproximativ 11 miliarde de dolari în noi câmpuri de exploatare a combustibililor fosili în Azerbaidjan. Aceste eforturi sunt contrare obiectivului stabilit de Acordul de la Paris de a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 grade Celsius peste nivelurile preindustriale.

În contextul COP29, această situație tensionează poziția Marii Britanii, care riscă să fie percepută ca fiind inconsecventă în eforturile sale climatice. Louis Wilson, director de investigații în domeniul combustibililor fosili pentru ONG-ul Global Witness, a atras atenția că activitățile gigantului petrolier în Azerbaidjan „subminează obiectivele climatice ale COP29.” Emisiile potențiale rezultate din arderea rezervei de petrol și gaze exploatate de BP în Azerbaidjan ar putea genera peste 740 de milioane de tone de poluare, echivalentul emisiilor Regatului Unit pe doi ani.

Dilema politică a noului guvern britanic

Pentru noul guvern britanic, condus de premierul Keir Starmer și secretarul pentru Energie Ed Miliband, relația cu BP reprezintă o provocare semnificativă. În timp ce guvernul laburist promovează măsuri interne ambițioase pentru reducerea dependenței de combustibili fosili, inclusiv eliminarea treptată a gazului din sistemul energetic și interzicerea noilor licențe pentru explorarea de petrol și gaze, conexiunile diplomatice și economice ale Marii Britanii cu BP complică aceste eforturi.

BP, însă, joacă un rol strategic în politica externă a Marii Britanii în Azerbaidjan, un stat important din punct de vedere geopolitic și economic. Ben Godwin, director la firma de informații strategice PRISM, a menționat că BP contribuie la o „relație economică intimă” între Regatul Unit și Azerbaidjan. Această influență diplomatică sporită, datorată prezenței BP în Azerbaidjan, conferă Marii Britanii o poziție strategică în regiune.

Critici și tensiuni politice

Cu toate acestea, nu toți membrii guvernului britanic sunt convinși de avantajele acestei relații. Ken Penton, fost consilier laburist, avertizează că „adevărata conducere în domeniul climei” presupune ca Marea Britanie să își asume o poziție mai fermă împotriva dependenței de combustibili fosili. El a subliniat că Agenția Internațională pentru Energie și Organizația Națiunilor Unite au recomandat oprirea explorării noilor câmpuri de petrol și gaze pentru a menține obiectivul de 1,5 grade Celsius stabilit în Acordul de la Paris.

Penton și alți activiști susțin că guvernul britanic ar trebui să utilizeze poziția BP în Azerbaidjan pentru a încuraja o tranziție autentică către o economie mai ecologică. Această abordare ar presupune, însă, un echilibru între interesele economice și cele de mediu, un aspect dificil de gestionat într-un context geopolitic complex.

Rolul BP în disputa asupra drepturilor omului din Azerbaidjan

Un alt aspect sensibil al relației dintre BP și Azerbaidjan este situația drepturilor omului în această țară. Guvernul azer este criticat pentru reținerea oponenților politici, inclusiv a unor cetățeni britanici, cum ar fi Gubad Ibadoghlu, un critic vocal al politicilor petroliere și de gaze ale Azerbaidjanului. Familia lui Ibadoghlu a apelat la BP pentru sprijin în eliberarea acestuia, însă BP nu și-a asumat un rol activ în acest sens.

Această poziție neutră a BP ridică întrebări legate de responsabilitatea corporativă în susținerea drepturilor omului. Polly Truscott, consilier pentru drepturile omului la Amnesty International Marea Britanie, a sugerat că Marea Britanie ar trebui să folosească toate mijloacele diplomatice pentru a încuraja Azerbaidjanul să respecte drepturile omului, inclusiv libertatea de exprimare și de asociere.

Investițiile BP în surse regenerabile și paradoxul ecologic

În mod ironic, BP și-a asumat recent un proiect de energie regenerabilă în Azerbaidjan, colaborând cu SOCAR, compania de stat azeră, pentru a construi o centrală solară în regiunea Jabrayil. Aceasta ar urma să alimenteze complexul Sangachal, unul dintre cele mai mari terminale de petrol și gaze din lume, într-un efort de a reduce emisiile complexe ale facilităților de extracție.

Deși acest proiect ar putea reprezenta un pas către dezvoltarea unei economii mai sustenabile în Azerbaidjan, el reflectă și dilema BP în contextul unei tranziții globale la energie verde. Centralele solare și investițiile în surse regenerabile sunt, în acest caz, parte a unui sistem de producție energetică bazat încă pe combustibili fosili, ceea ce subliniază paradoxul acestor inițiative „ecologice” din cadrul industriei petroliere.

Un parteneriat controversat cu implicații pe termen lung

Relația Marii Britanii cu BP și, implicit, cu Azerbaidjanul, demonstrează dificultatea de a gestiona tranziția către o economie verde într-un context geopolitic și economic complex. Deși guvernul britanic promovează măsuri ecologice pe plan intern, dependența sa de BP pentru influența diplomatică în Azerbaidjan sugerează un compromis dificil între obiectivele climatice și interesele economice.

Prin această relație, Marea Britanie riscă să submineze propriile sale obiective la COP29 și să atragă critici privind angajamentele sale climatice. Pe termen lung, această dilemă subliniază necesitatea ca Marea Britanie să își reevalueze politica externă pentru a susține mai consecvent tranziția către o economie verde, în acord cu valorile sale declarate.