Să-l ”plângem” pe Negrescu! Era o variantă mai bună la Comisia Europeană?!
România continuă să fie țara oportunităților ratate, iar cazul lui Victor Negrescu nu face excepție. Când PSD l-a propus pe europarlamentarul Negrescu pentru un post în Comisia Europeană, un val de așteptări și dezbateri a cuprins scena politică. Dar, ca de multe ori, s-a dovedit că România joacă slab pe teren european, ratând o șansă care ar fi putut aduce țării noastre mai multă vizibilitate și influență.
Din discuțiile purtate cu europarlamentari români de la Bruxelles, am aflat că propunerea PSD, sprijinită de Marcel Ciolacu, a fost privită cu optimism moderat. Victor Negrescu, văzut de unii drept ”diamantul” PSD din Parlamentul European, părea un candidat solid, cu o imagine bună și o experiență politică relevantă. Dar realitatea s-a lovit de jocurile de culise și de lipsa unui efort concertat la nivel european pentru a-i susține candidatura.
De ce a eșuat Negrescu?
Conform discuțiilor, unul dintre punctele slabe ale acestei propuneri a fost lipsa unei campanii strategice la nivelul UE. „Nimeni nu a discutat serios despre această candidatură în cercurile importante de la Bruxelles”, a declarat un eurodeputat, dar care a preferat să rămână în anonimat. O susținere mai intensă din partea PSD și o comunicare mai clară cu liderii europeni ar fi putut schimba soarta lui Negrescu.
Mai mult, a existat o așteptare nefondată ca președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, să accepte candidatura lui Negrescu doar pentru că România a trimis deja două femei în Comisie în trecut. O astfel de logică simplistă ignoră dinamica reală a negocierilor europene, unde interesele și influențele politice primează în fața egalității de gen, a feminismului, dar mai ales a comunității LGBT.
Roxana Mînzatu, un câștig pentru România?
Un alt europarlamentar a menționat că, dacă Negrescu ar fi fost acceptat, portofoliul său ar fi fost unul „foarte slab”, insuficient pentru a sprijini interesele României. În schimb, Roxana Mînzatu a primit un portofoliu important, „pompos” chiar, care ar trebui să aducă beneficii concrete țării. Dar întrebarea rămâne: era Negrescu mai bine pregătit pentru a obține rezultate tangibile?
Concluzia: o oportunitate ratată
Victor Negrescu ar fi putut reprezenta o variantă mai bună pentru România. Cu toate acestea, eșecul nu îi aparține doar lui, ci și unui sistem politic incapabil să gestioneze eficient astfel de momente cruciale. Lipsa unei strategii coerente și a unei negocieri reale la nivel european a aruncat în aer o șansă care ar fi putut aduce un suflu proaspăt reprezentării românești în Comisia Europeană.
Astăzi, nu ne rămâne decât să „plângem” după oportunitatea pierdută și să sperăm că lecțiile vor fi învățate. Dar, cunoscând felul în care funcționează politica românească, șansele sunt mici. Negrescu a fost, poate, o opțiune mai bună. Dar în jocul de la Bruxelles, fără un plan bine pus la punct, nici cel mai strălucit diamant nu poate să lumineze.